De la răsărit până la apus, nr. 3-4/2020

Mediteazã
Urmărind relatarea pătimirii lui Isus, este
foarte ușor să-i vedem pe Iuda, pe marii preoți,
pe iudei și pe Pilat ca responsabili ai condam -
nării lui Isus la moarte. La prima vedere, doar
ei se fac vinovați de uciderea lui Isus. Dar
poate că acest mod de a vedea lucrurile este
prea simplist pentru a fi corect. Moartea lui
Isus pe cruce nu se datorează doar acelora
care, într-un mod sau altul, au fost protagoniștii
imediați ai arestării, procesului și condamnării
sale. Și nu trebuie să ne gândim că
mai-marii poporului au acționat din pură
răutate în a-l fi condamnat pe Isus. Cu siguranță,
nu erau mai „răi” decât mulți alții sau
chiar decât noi.
Isus a fost condamnat la moarte deoarece
comportamentul și cuvintele sale nu erau com -
patibile cu mentalitatea comună, cu sistemul
raporturilor sociale considerate invincibile, cu
normele, instituțiile și tradițiile considerate
cele mai sacre și de neatins. Dacă ne punem
în situația iudeilor practicanți, nu ar părea
evident că Isus „ar fi avut dreptate”. Pe de
altă parte, personalitatea, comportamentul și
învățătura lui Isus prezentau aspecte atât de
noi și originale, încât aproape nimeni n-ar fi
Gândul zilei
„Pe cine căutaţi?” (In 18,4)
Isus se oferă
acelora care caută să-l prindă.
Nu se teme.
Ştie, din Scripturi,
că este voinţa Tatălui
ca el să sufere şi să moară
pentru a-i răscumpăra pe oameni
de păcatele lor.
Îţi mulţumim, Doamne Isuse,
şi te adorăm!
Şi noi te căutăm,
doar pentru a te iubi şi a sta cu tine.
recunoscut în el propriile așteptări cu privire
la Mesia.
Isus a fost condamnat deoarece a îndrăznit
să spună: „Fericiți cei săraci” sau „Vai vouă,
bogaților!”; pentru că a îndrăznit să spună:
„Îți sunt iertate păcatele”; pentru că nu a respectat
sâmbăta conform regulilor; pentru că
nu a acceptat să fie proclamat rege de către
popor; pentru că a spus că trebuie să iertăm
întotdeauna și că vameșii și prostituatele pot
ajunge în împărăția lui Dumnezeu înaintea
fariseilor și a cărturarilor; de asemenea, pentru
că a îndrăznit să alunge negustorii din templu.
Era nevoie de o mare libertate de spirit pentru
a-l putea „înțelege” pe Isus; era nevoie de
măreția sufletului și de o disponibilitate radi -
cală și personală spre bine, spre sensul dreptății,
spre logica iubirii față de Dumnezeu și
față de aproapele, fără bariera prejudecăților,
convențiilor, intereselor.
Dar Isus s-a confruntat cu egoismul, orgoliul,
prezumpția, lașitatea, răutatea și mediocritatea
oamenilor din timpul său, ca și a celor dintot -
deauna. Ceea ce l-a condus la moarte pe Isus
nu a fost atât acțiunea ucigașă a câtorva persoane,
cât mai ales păcatele tuturor. Din acest
motiv, în Iuda, în mai-marii preoților, în Pilat,
în soldați, în mulțimea din Ierusalim a fost ceva
din noi toți. Și totuși, tocmai acceptând în mod
liber condamnarea nedreaptă și moartea pe
cruce, Isus a învins forța de nestăpânit a „pă -
catului”, a „răului” care se manifestă în nenu -
mărate moduri în viața tuturor și care ne este
comună nouă ca unor protagoniști istorici ai
pătimirii sale.
Cristos a murit pentru noi, pentru toți oa menii,
iar în numele său avem certitudinea milostivirii
lui Dumnezeu. De la el, Cel Înviat din
morți și înălțat la dreapta Tatălui, îl primim
în dar pe Duhul Sfânt, „focul” care mistuie
păcatul și „energia” care sfințește în iubire.
Pr. Emanuel Imbrea
De la rãsãrit pânã la apus * 10 aprilie 2020 175