De la răsărit până la apus, nr. 3-4/2020

VINERI
13 martie
Gen 37,3-4.12-13a.1
7b-28
Ps 104
Mt 21,33-43.45-46
violet
II
Vineri din sãptãmâna a 2-a din Post
Sf. Sabin, m.
Liturghie proprie, prefaþã pentru Postul Mare (I, II, III sau IV)
Iatã, vine visãtorul! Haideþi sã-l ucidem! n Aduceþi-vã aminte de faptele minunate ale
Domnului! n Acesta este moºtenitorul. Haideþi sã-l ucidem.
Noi suntem „arendaºii” în care Dumnezeu se încrede pentru a administra creaþia sa. Însã ne
comportãm ca proprietarii care îºi arogã toate drepturile. Concentrãm în mâinile câtorva oameni
ceea ce aparþine tuturor. Nu-l „ucidem pe fiul”, ci permitem sã se prãbuºeascã în mizerie ºi în
foame milioane de „fii ai lui Dumnezeu”. Mai avem timp sã schimbãm ºi sã trecem la acþiune.
Postul Mare ne oferã aceastã ocazie.
Ascultã ºi roagã-te
Ant. la intrare:
Cf. Ps 30,2.5
Doamne, în tine mă încred, să nu fiu dat
nicicând de ruşine; scoate-mă din laţul pe care
mi l-au întins, căci tu eşti ocrotitorul meu!
Rugăciunea zilei
Dumnezeule atotputernic, purifică, te rugăm,
sufletele noastre în aceste zile de pocăinţă,
ca să ajungem cu inimi curate, la sărbătoarea
Paştelui ce se apropie. Prin Domnul nostru
Isus Cristos.
LECTURA I
Iată, vine visătorul! Haideţi să-l ucidem!
Citire din cartea Genezei 37,3-4.12-13a.17b-28
În zilele acelea, Israel îl iubea pe Iosif mai
mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi pentru că
era fiul bătrâneţilor sale şi-i făcuse o tunică
cu mâneci lungi. 4 Fraţii lui au văzut că tatăl
lor îl iubea mai mult decât pe toţi fraţii şi îl
urau. Nu puteau să-i vorbească în pace. 12 Fraţii
lui au mers la Sihem ca să pască turma ta -
tălui lor. 13a Israel i-a zis lui Iosif: „Oare fraţii
tăi nu pasc oile la Sihem? Vino, te voi trimite
la ei!” 17b Iosif a mers după fraţii săi şi
54
De la rãsãrit pânã la apus * 13 martie 2020
i-a găsit la Dotan. 18 Ei l-au văzut de departe
şi, înainte ca el să se apropie de ei, s-au sfătuit
să-l omoare. 19 Ei au zis unul către altul:
„Iată, vine visătorul acesta! 20 Acum, haideţi
să-l ucidem, să-l aruncăm într-o fântână şi să
zicem că l-a mâncat un animal rău! Să
vedem ce va fi cu visele lui!” 21 Ruben a auzit
şi a voit să-l scape din mâna lor. El a spus:
„Să nu-l lovim, luându-i viaţa!” 22 Ruben
le-a zis: „Să nu vărsaţi sânge! Aruncaţi-l în
fântâna aceasta care este în pustiu, dar nu
întindeţi mâna asupra lui!” Aceasta o zicea
ca să-l scoată din mâna lor şi să-l trimită îna -
poi la tatăl lui. 23 Când Iosif a sosit la fraţii
săi, ei l-au dezbrăcat pe Iosif de tunica sa, de
tunica aceea cu mâneci lungi, care era pe el,
24
l-au luat şi l-au aruncat în fântână; fântâna
era goală, nu avea apă. 25 După aceea s-au
aşezat să mănânce pâine. Ridicându-şi ochii,
au văzut o caravană de ismaeliţi venind dinspre
Galaad; cămilele lor cărau răşină, balsam şi
mir; ei mergeau coborând spre Egipt. 26 Atunci
Iuda a zis către fraţii săi: „Ce folos dacă îl
vom ucide pe fratele nostru şi vom acoperi
sângele lui? 27 Haideţi mai degrabă să-l vindem
ismaeliţilor şi să nu fie mâna noastră asupra