De la răsărit până la apus, nr. 3-4/2020

Mediteazã
Lecturile de astăzi abordează tema libertății,
a adevăratei libertăți, ca rod al ascultării cu -
vântului lui Dumnezeu cu inima deschisă. În
textul din Cartea profetului Daniel găsim un
exemplu strălucit de libertate. Șadrac, Meșac
și Abed-Nego refuză să slujească zeilor și să
se închine statuii de aur a regelui, motiv pentru
care sunt legați și aruncați în cuptorul cu foc,
încălzit de șapte ori mai mult ca de obicei. Însă
cei trei sunt încrezători în puterea Dumne zeului
lor. Și într-adevăr, în mod miraculos, Dum -
nezeu îi eliberează din văpaia teribilă a cuptorului.
Regele se întreabă: „Oare nu am aruncat noi
trei oameni legați în mijlocul cuptorului?...
Iată, eu văd patru oameni dezlegați, um blând
în mijlocul focului fără să fi suferit ceva!”
(Dan 3,91-92). Ca semn al intervenției lui
Dum nezeu, avem prezența acestui înger care
îi eliberează pe cei trei tineri.
Iată o lecție deosebită pentru noi! Dacă îi sun -
tem credincioși lui Dumnezeu, vom fi liberi în
dificultăți, în persecuții și chiar în închisoare,
vom fi fericiți chiar și în chinuri, vom fi plini
de bucurie în încercări.
Gândul zilei
„Dacă rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi
cu adevărat discipolii mei”. (In 8,31)
Isus le vorbeşte ucenicilor care abia începu -
seră să-l asculte, dar care încă nu erau statornici,
nici siguri.
Ce înseamnă să fii ucenicul lui Isus?
Eu sunt un ucenic al lui Isus?
Atunci când mă îndoiesc de ceea ce el spune
şi caut să comentez cuvintele sale, înseamnă
că îl supun judecăţii mele, că el este pentru
mine un învăţător obişnuit şi că încă nu este
Domnul meu.
Isuse, nu mă îndoiesc de tine!
Tu eşti cuvântul Tatălui!
Aflați în cuptorul încins, acei tineri îi cântau
laude lui Dumnezeu, cântau pentru că se simțeau
liberi, datorită victoriei pe care Dum nezeu
o oferă celor care îl iubesc și îi sunt fideli. Este
chemarea noastră, pe care Dumnezeu o face
posibilă prin pătimirea lui Isus, care ne face
învingători asupra păcatului, asupra dificultăților
de orice fel, chiar și asupra suferinței.
Ca dușmani înverșunați ai lui Isus, iudeii nu-i
erau credincioși lui Dumnezeu, întrucât în
inima lor ascultau vocea tatălui lor, nimeni
altul decât diavolul. Și asta pentru că ei căutau
să-l omoare pe Isus; nu pentru că ar fi să vârșit
ceva rău, ci pentru că mereu spunea adevărul,
acel adevăr care efectiv îi dezgusta, pentru
că scotea la iveală toată răutatea intențiilor lor,
toate faptele lor rele. De altfel, Isus le reproșează:
„Dacă sunteți fiii lui Abraham, faceți
faptele lui Abraham!” (In 8,39).
Să ne gândim acum la noi înșine… Dacă
suntem fii ai lui Dumnezeu, atunci trebuie să
facem faptele Tatălui nostru ceresc. Nu ajunge
să fim botezați în numele Sfintei Treimi, ci
trebuie să creștem ca adevărați fii ai lui Dum -
nezeu, ascultându-i glasul și lăsând cuvântul
lui Isus să crească în noi și să pună stăpânire
pe ființa noastră. Astfel, perseverând în fide -
litate față de cuvântul său, noi devenim cu
adevărat liberi. „Dacă rămâneți în cuvântul meu,
sunteți cu adevărat discipolii mei și veți cu -
noaște adevărul, iar adevărul vă va elibera”
(In 8,31-32). Iată, doar atunci când ne lăsăm
călăuziți de cuvântul lui Isus suntem liberi:
liberi de răutatea și de orgoliul care ne paralizează
su fletul; liberi de invidia care ne separă
de ceilalți; liberi de păcatul care ne face sclavi.
Din acest ultim punct de vedere, putem considera
păcatul drept „lovitura de moarte dată
libertății”. Să-i cerem lui Isus harul de a fi
ascultători față de cuvântul său, care ne conduce
la adevărata libertate.
Pr. Emanuel Imbrea
De la rãsãrit pânã la apus * 1 aprilie 2020 133