De la răsărit până la apus, nr. 3-4/2020

Mediteazã
Evanghelia de astăzi ne impresionează în chip
deosebit datorită modului în care sfântul
Ioan descrie ostilitatea iudeilor față de Isus.
După plecarea rudelor sale la sărbătoarea Cor -
turilor (celebrată la începutul anotimpului
de toamnă în amintirea șederii evreilor în
corturi în timpul peregrinării prin pustiu), Isus
a urcat și el la Ierusalim, „însă nu în văzul
lumii, ci pe ascuns” (In 7,10).
Locuitorii Ierusalimului erau la curent cu
planul iudeilor de a-l ucide pe Isus, motiv
pentru care erau surprinși de faptul că Isus
se arăta și vorbea în public. Și, cunoscând
bine învățătura referitoare la Mesia, considerau
că originea lui Isus din Galileea exclu -
dea orice idee referitoare la mesianitatea sa.
Câtă vreme Isus era privit doar ca „fiul tâmplarului
din Nazaret”, persoana lui n-ar fi
putut avea vreo tangență cu cea a lui Mesia.
Cu toate acestea, originea lui Isus rămâne un
mister autentic. În ciuda aparentei sale origini
din Galileea, locul de naștere al lui Isus
este Iudeea, iar la baza misiunii sale se află
însăși voința lui Dumnezeu Tatăl.
Iudeii erau foarte siguri cu privire la originea
lui Isus, însă trăiau într-o totală ignoranță în
ceea ce privește adevărata sa natură. În acest
Gândul zilei
„Voi mă cunoaşteţi şi ştiţi de unde sunt”.
(In 7,28)
Uneori avem o idee greşită despre Isus,
nu îl cunoaştem cu adevărat.
El, care ştie totul despre noi,
ne poate lumina
prin cuvântul adevărului său.
Să-i cerem Duhului Sfânt
harul umilinţei
pentru a-l cunoaşte, a-l primi
şi a-l iubi pe Isus
cu tot mai multă veridicitate.
context, Isus face trimitere la originea sa
divină, proclamând că el n-a venit de la sine
însuși, ci a fost trimis de către cel care există
cu adevărat (cf. In 7,28) și pe care, din
păcate, iudeii n-au ajuns să-l cunoască. Chiar
dacă ei se consideră fii ai lui Abraham, în
realitate, nu sunt decât fii ai diavolului
(cf. In 8,39-44), pentru că săvârșesc lucrările
tatălui lor, căutând să-l ucidă pe Isus.
Faptul de a-l ignora pe Dumnezeu și pe Fiul
său trimis în lume constituie pentru dușmanii
lui Isus o realitate tragică, recunoscută chiar
și în discursul de la ultima cină. Iar faptul că
dușmanii lui Isus nu pot pune mâna pe el
arată că nu a sosit încă momentul morții și
învierii sale.
În acest timp al Postului Mare, suntem chemați
să acordăm mai multă atenție cuvântului
lui Dumnezeu, care ne interpelează și ne cere
să vedem dacă sensul vieții noastre creștine
este cel autentic; dacă ne aflăm cu adevărat
pe urmele lui Cristos sau, dimpotrivă,
urmăm o tradiție care nu poate depăși cadrul
obișnuinței.
Ceea ce ni se cere în mod deosebit este să
trăim momentele forte ale liturgiei Bisericii,
mai ales timpul Postului Mare, pe care trebuie
să-l vedem ca fiind oportunitatea de a
trăi din plin misterul învierii lui Cristos.
Lecturile de astăzi ne arată că drumul lui Isus
spre înviere, spre victoria definitivă asupra
morții, este marcat de împotriviri și contraste,
însă noi suntem chemați să-l urmăm, pentru
a învăța să traducem în viața proprie forța pe
care Fiul lui Dumnezeu ne-a transmis-o prin
intermediul experienței sale pământești.
Să-i cerem Domnului curajul de a-l accepta în
viața noastră și de a trăi în așa fel încât cu -
vântul lui să nu devină un motiv de scandal,
ci să declanșeze și să producă în noi convertirea
inimii.
Pr. Emanuel Imbrea
De la rãsãrit pânã la apus * 27 martie 2020 113