De la răsărit până la apus, nr. 3-4/2020

Mediteazã
Isus a văzut cum crește progresiv ura față de el,
în special din partea autorităților religioase.
Modul său de a trăi și de a se ruga, lupta sa în
favoarea săracilor și a celor care erau considerați
necurați sau păcătoși, noua sa interpretare
a Legii, critica pe care o făcea rolului
templului și al cultului, toate acestea deveneau
din ce în ce mai insuportabile pentru
mai-marii poporului. În viziunea lor, toate
acestea puteau să zguduie din temelii edificiul
credinței iudaice, ba chiar să provoace
numeroase dezordini sociale. Din aceste temeri
s-a născut planul arhiereilor și al fariseilor
de a-l ucide pe Isus, văzut ca un instigator al
poporului.
Evaghelistul Ioan notează că „mulți dintre
iudeii care veniseră la Maria și văzuseră ceea
ce făcuse el au crezut în el. Dar unii dintre
ei au mers la farisei și le-au spus ce făcuse
Isus” (In 11,45-46). Se știe că Lazăr nu era
primul căruia Isus îi redase viața, însă evenimentul
avea o mare rezonanță, poate datorită
notorietății familiei sau a numărului mare
de persoane prezente în acel moment. În fața
acestei minuni, mulți au crezut în Isus. Dacă
în fața altor minuni aveau îndoieli, învierea
Gândul zilei
„Locuinţa mea va fi alături de ei”.
(Ez 37,27)
Ezechiel relatează
încrederea lui Dum nezeu
care îl alege pe poporul lui Israel
ca loc unde se poate manifesta.
Şi tot în el Isus va manifesta
plinătatea iubirii Tatălui,
oferindu-şi propria viaţă
pentru a-i aduna la un loc
pe fiii risipiţi ai lui Dumnezeu.
Mă las condus şi eu la Biserica sa,
atât de preţioasă în ochii lui.
lui Lazăr elimina orice incertitudine. Însă unii,
în loc să se bucure și să facă sărbătoare, au
mers să le povestească fariseilor cele întâmplate.
Aceștia erau tulburați din cauza credibilității
pe care Isus o avea în fața mulțimii
și păreau să se preocupe de viitorul țării. În
realitate, ceea ce îi stârnea era gelozia, te -
mându-se să nu-și piardă puterea. Astfel, ei
decid să-l omoare pe Isus. Caiafa spune un
mare adevăr, dar nici măcar nu-și imaginează
sensul profund al cuvintelor sale. Ceea ce
Caiafa „profețește” în mod involuntar se va
realiza. Astfel, prin moartea și învierea sa,
Isus îi va reuni pe toți oamenii și va mântui
lumea.
Să ne imaginăm acum sentimentele lui Isus
în pericolul în care se afla, știind că, dacă ar fi
fost descoperit, pentru el ar fi fost un sfârșit
fatal. Înainte de toate, Isus este un om extrem
de echilibrat și de lucid. El nu are o exaltare
fanatică față de un eventual martiriu și nici
o alipire bolnavă față de suferință. Desigur,
Isus nu se îndreaptă spre pătimirea și moartea
pe lemnul crucii cu surâsul pe buze, ci analizează
cu realism riscurile la care se expune
arătându-se în public printre iudei. Din acest
motiv, Isus se retrage „într-un ținut aproape de
pustiu, într-o cetate numită Efraim” (In 11,54),
unde rămâne pentru o vreme îm preună cu
ucenicii săi.
În continuare, să ne gândim la faptul că Isus
a experimentat diferite tipuri de teamă pe care
cunoașterea Sfintei Scripturi îi permitea să
le pună în relație cu una sau alta dintre cărțile
sfinte: teama de eșec, teama de umilire, teama
de tortură, teama de moarte. Sunt toate teme -
rile pe care sfinții evangheliști le punctează
în relatarea evenimentului din grădina Măs li -
nilor. În zilele și săptămânile precedente,
acea noapte oribilă fusese probabil pregătită
de o frământare interioară intensă.
Pr. Emanuel Imbrea
De la rãsãrit pânã la apus * 4 aprilie 2020 145