De la răsărit până la apus, nr. 3-4/2020

Mediteazã
În prima lectură, Abraham face experiența unui
Dumnezeu care îi adresează cuvântul personal
și tratează cu el despre argumente cu totul
personale. Vorbind cu Abraham, Dumnezeu îl
invită să gândească viața în alt mod: îl invită
să iasă din țara părinților și să se îndrepte spre
țara promisă, caracterizată de belșugul mijloacelor
pentru a trăi mai bine. În plus, Dum -
nezeu îi promite lui Abraham o descendență
numeroasă ca stelele cerului și ca nisipul mării.
Prin inițiativa gratuită a lui Dumnezeu, Abra -
ham primește darul alianței, iar el se angajează
să fie fidel și să respecte această alianță, care
simbolizează și este, în esență, prietenia și
bunăvoința lui Dumnezeu față de omenirea
rătăcită în întunericul păcatului.
Evanghelia continuă să ne prezinte controversa
lui Isus cu iudeii, pornind de la exemplul
de credință al patriarhului Abraham. Isus
spune: „Abraham, părintele vostru, s-a bu curat
că va vedea ziua mea. A văzut-o și s-a bucurat”
(In 8,56). Care este ziua lui Cristos? Desigur,
este ziua învierii, zi pe care Abraham a văzut-o
ca prefigurare, adică participând la evenimente
care făceau să se întrevadă planul divin cu
privire la învierea lui Isus.
Gândul zilei
„Dacă cineva va păzi cuvântul meu,
nu va vedea moartea în veci”. (In 8,51)
Doamne Isuse,
cuvântul tău vine
din marea iubire
a inimii tale curate şi sfinte.
El este sigur şi statornic,
este un cuvânt
care nu-şi pierde niciodată valoarea.
Este o certitudine
care dă stabilitate şi valoare
ascultării mele
faţă de tine!
Există două evenimente în care Abraham a
văzut această înviere: nașterea lui Isaac și
jertfirea sa. Pentru credința sa în promisiunea
lui Dumnezeu, o credință capabilă să învingă
chiar și moartea, Abraham a fost binecuvântat
și a primit darul bătrâneților sale: pe fiul său
Isaac. Acest fapt a constituit pentru Abraham
o adevărată experiență a învierii, iar el s-a
bucurat nespus de mult.
Al doilea eveniment în care Abraham a văzut
anticipat vestirea învierii este jertfa lui Isaac,
fapt care a fost încă o victorie asupra morții.
Abraham își oferă propriul fiu, dar însuflețit
de credința că Dumnezeu va găsi victima pentru
sacrificiu, fără ca ea să aducă cu sine moartea
lui Isaac. Într-un oarecare sens, Isaac a fost
jertfit și a rămas viu, devenind figura învierii
lui Isus.
În jertfa lui Isaac, Abraham a putut vedea deja
ziua sacrificiului real al lui Cristos, premisă
a învierii la o viață mai frumoasă și perfectă;
el a văzut-o și s-a bucurat. Și ca răsplată pentru
credința sa, Dumnezeu își reînnoiește promi -
siunea țării în care curge lapte și miere și a
moștenirii veșnice.
În acest timp al Postului Mare suntem chemați
și noi să vedem ziua lui Isus și să ne bucu răm.
Suntem chemați să trăim în credința în în -
vierea lui Cristos și să ne bucurăm, deoarece
victoria lui Cristos va deveni victoria noastră.
Acesta este adevărul în ceea ce privește însăși
moartea noastră, și anume că încă de pe acum
putem fi învingători, oferind-o ca o participare
la moartea lui Isus.
Asemenea lui Abraham, e necesar să avem
credință în înviere. De aceea, să cerem în ru -
găciune harul de a avea întotdeauna înaintea
ochilor această victorie a lui Cristos, să avem
prezentă învierea sa și să ne bucurăm de ea
încă de pe acum, pentru a ne putea bucura și
atunci când vom fi părtași de această înviere.
Pr. Emanuel Imbrea
De la rãsãrit pânã la apus * 2 aprilie 2020 137