De la răsărit până la apus, nr. 3-4/2020

Mediteazã
Astăzi, Isus ne învață că fiecăruia dintre noi
îi este oferită posibilitatea de a trăi o viață
nouă, care va permite să vedem frumusețea
și strălucirea împărăției sale.
Nicodim merge noaptea la Isus; el îl primește
și, încet-încet, îl conduce de la întuneric la
lumină, de la moarte la viață, de la o lege al -
cătuită din precepte la recunoașterea Fiului
care conduce la Tatăl.
Nicodim îi prezintă lui Isus concluzia sa și a
altora: „Rabbi, știm că ai venit de la Dum -
nezeu ca învățător, căci nimeni nu poate să
facă semnele pe care le faci, dacă Dum nezeu
nu este cu el” (In 3,2). Nicodim nu este un
om care caută. El este sigur și probabil chiar
în această siguranță a lui se află nu ultima mo -
tivație a neînțelegerii sale. Nu sunt suficiente
semnele înfăptuite de Isus pentru a încheia
discursul despre el, așa cum au făcut deja
mulți din Ierusalim. Semnele pot fi sufi ciente
pentru a spune că Isus este un învăță tor și că
misiunea lui vine de la Dumnezeu, dar nu
percep cu adevărat persoana lui Isus.
Nicodim spune lucruri adevărate despre Isus:
este un învățător, a venit de la Dum nezeu, iar
Dumnezeu este cu el. Isus nu refuză toate
acestea, însă ele rămân la suprafață, închise
Gândul zilei
„Trebuie să vă naşteţi din nou!” (In 3,7)
Un cuvânt ciudat pentru Nicodim,
dar şi pentru mine.
A te naşte înseamnă viaţă:
„trebuie” să primiţi viaţa voastră
nu din sentimentele care domnesc
pe pământ, din reacţiile voastre instinctive,
ci „de sus”, adică din inima Tatălui.
Acesta trebuie să fie izvorul
fiecărui gând al tău,
al fiecărui gest,
al tuturor trăirilor lăuntrice.
într-o viziune teologică îndreptată spre trecut.
Isus este un mare profet, desigur, vred nic să
fie apărat de jignirile și calomniile care i se
aduc. Însă nu este purtătorul unei revelații care
face să dispară obișnuitele concepții despre
Dumnezeu.
La recunoașterea din partea lui Nicodim, Isus
răspunde orientând imediat chestiunea, mai
întâi, de la semnele pe care el le înfăptuiește
la condițiile pentru a vedea împărăția lui Dum -
nezeu; apoi, de la împărăție la credința în el.
Se întâmplă adesea ca omul să pună întrebări
și să-și dea răspunsuri pe care Isus este constrâns
să le răstoarne. Aparent, Isus nu-l urmează
pe Nicodim în recunoașterea sa, nici nu oferă
replici vorbind despre sine însuși, acceptând,
corectând sau refuzând opi nia pe care interlo -
cutorul a formulat-o despre el. Isus îndreaptă
atenția asupra împărăției lui Dumnezeu, însă
nu imediat asupra semnificației care trebuie
să i se dea, cu atât mai puțin asupra legăturii
care trebuie făcută între împărăție și persoana
sa și semnele pe care le înfăptuiește, ci asupra
condiției pentru a le vedea.
În persoana lui Nicodim vedem speranța gă -
sirii lui Mesia și întrebarea urgentă și de sens
care ne implică pe toți. Întrebarea pe care
Nicodim nu o pune, dar pe care Isus o înțelege,
este tocmai aceasta: „Cum se intră în îm pă -
răția lui Dumnezeu?”
Cel care „se naște din apă și Duh” devine fiu
al lui Dumnezeu. El este iubire gratuită și
infinită; se obține ca dar, se primește ca
renaștere. Posibilitatea de a ne renaște este
oferită în cadrul acestei realități care devine
locul prezenței lui Dumnezeu: împărăția sa.
Astăzi avem ocazia să experimentăm această
renaștere; oare nu ne simțim mai liberi, mai
motivați, după ce am obținut iertarea păcatelor?
Zilnic trăim reînnoiți, deoarece suntem
iubiți de Dumnezeu.
Pr. Emanuel Imbrea
De la rãsãrit pânã la apus * 20 aprilie 2020 215