De la răsărit până la apus, nr. 3-4/2020

Mediteazã
Evanghelia din această a treia zi a octavei
Paștelui ne prezintă o nouă apariție a lui Isus
înviat. După ce mai înainte le-a apărut feme -
ilor care au mers să viziteze mormântul,
astăzi Isus i se arată Mariei Magdalena, care
stătea lângă mormânt și plângea (cf. In 20,11).
Ochii ei erau tulburați de lacrimi, așa încât
nu era în stare să-l recunoască pe Isus, care
o întreabă: „Femeie, de ce plângi? Pe cine
cauți?” Însă Maria, crezând că îl are în fața
ei pe grădinar, în starea ei de tulburare și tris -
tețe, face o ultimă încercare de a găsi trupul
lui Isus: „Domnule, dacă tu l-ai dus, spune-mi
unde l-ai pus și eu îl voi lua!” (In 20,15).
Fiecare dintre noi se poate asemăna cu Maria
Magdalena. Experimentăm și noi în viață mo -
mente de încercare, în care plângem și suntem
triști. Dar iată că Isus ne adresează și nouă
aceeași întrebare: „Creștinule, de ce plângi?
Pe cine cauți? Cel pe care tu îl cauți este cu
tine, iar tu nu știi?”
Așadar, învierea lui Isus trebuie să înlăture
orice formă de tristețe din inimile noastre și să
șteargă lacrimile de pe fețele noastre, pentru
că Domnul înviat este în mijlocul nostru; el
Gândul zilei
„Convertiţi-vă!” (Fap 2,38)
De data aceasta
Petru este cel care răspunde
la întrebarea celor care auzeau
vestea că Isus
cel răstignit
a înviat:
„Ce trebuie să facem?”
Apostolul răspunde sigur pe sine.
Au nevoie să fie iertaţi,
iar iertarea vine
atunci când există căinţă
şi adeziune deplină la Isus,
adevăratul salvator.
ne mângâie cu prezența sa și ne cheamă pe
fiecare pe nume.
Evanghelia se încheie din nou cu o misiune.
După ce l-a întâlnit pe Isus cel înviat, Maria
Magdalena este chemată să devină un martor
al învierii (cf. In 20,17). Înainte de înviere,
Isus nu li se mai adresase ucenicilor săi cu
apelativul de „frați”. Acum îi numește astfel
pe apostoli, deoarece pătimirea l-a apropiat
de ei într-un mod cu totul excepțional.
Și pentru noi, Isus ar putea părea mai îndepărtat
după învierea sa, pentru că acum se află
în slavă, dar, cu toate acestea, el ne arată că
este mult mai aproape noi: el a devenit cel
care ne conduce la Tatăl său și al nostru, la
Dumnezeul său și al nostru. El a rămas cu noi
până la sfârșitul veacurilor în Eu haristie, pentru
a ne oferi tuturor chezășia vieții veșnice.
Isus cel înviat să ne dea tuturor bucuria de a-l
recunoaște dincolo de iluziile noastre și de
dorințele noastre prea umane, pentru ca bu curia
noastră să fie deplină și nimeni să nu ne poată
lipsi vreodată de ea.
În plus, sărbătoarea Paștelui să nu se rezume
pentru noi doar la câteva zile în care ne-am
simțit bine, uitând de necazuri și neajunsuri.
Această sărbătoare să marcheze o transformare
profundă a universului nostru interior
și să nu se limiteze doar la trei zile, ci să cu -
prindă însăși existența noastră umană în inte -
gritatea ei. Și aceasta pentru că zilnic, la sfânta
Liturghie, participăm la ospățul de nuntă al
Mielului. În cadrul acestei bucurii pascale,
pe care trebuie să o împărtășim și altora, să
ne bucurăm din plin de viața cea nouă adusă
de Cristos și să devenim și noi, asemenea
Mariei Magdalena, martori ai învierii sale:
„Am văzut mormântul lui Cristos care trăiește,
am văzut mărirea Celui Înviat. I-am văzut pe
îngeri, martorii învierii lui, giulgiul și veșmintele.
Cristos, speranța mea, a înviat!”
Pr. Emanuel Imbrea
De la rãsãrit pânã la apus * 14 aprilie 2020 191