De la răsărit până la apus, nr. 3-4/2020

Mediteazã
Evanghelia de astăzi ne prezintă într-o vi ziune
creștină textul din Cartea Numerilor (21,8-9)
referitor la imaginea șarpelui de aramă. Dacă
relatarea din Vechiul Testament îi invita pe
oameni se îndrepte spre Dumnezeu care salvează,
în Noul Testament semnul mântuirii
prin excelență este Isus Cristos mort și înviat,
care devine izvor de mântuire și plinătate de
viață pentru toți cei care cred în el. „După
cum Moise a înălțat șarpele în pustiu – îi
spune Isus lui Nicodim –, tot așa trebuie să
fie înălțat Fiul Omului, pentru ca oricine crede
în el să aibă viața veșnică” (In 3,14-15). Așa
cum evreii erau vindecați dacă priveau la
șarpele de aramă, tot astfel Isus ne sugerează
să luăm în considerare moartea, decât
să privim la răul nostru. Crucea, adică tot
răul, inclusiv păcatul și chiar moartea, este
indicată de Isus ca mijloc pentru a-i vindeca
pe toți cei care cred în puterea transformatoare
a iubirii. Crucea lui Isus este glorioasă,
deoarece marchează triumful mântuirii prin
intermediul încrederii în iubire.
Așadar, Isus este acela în care trebuie să
credem și despre care trebuie să dăm mărturie,
așa cum făceau apostolii, care „se bucu -
rau de mult har” (Fap 4,33). Faptul de a da
Gândul zilei
„Mulţimea celor care au crezut era o singură
inimă şi un singur suflet”. (Fap 4,32)
Cum se explică o schimbare
atât de radicală?
Aşa este imposibil şi, de fapt,
era o noutate şi pentru lumea ebraică.
Cei care credeau în Isus
îl primeau pe Duhul Sfânt,
iar Duhul Sfânt
este izvor de comuniune şi de unitate.
El este secretul
pentru schimbarea lumii!
mărturie despre învierea Domnului Isus este
și misiunea noastră, iar acest lucru îl putem
realiza prin cuvinte, dar mai ales cu viața
proprie, arătându-le celorlalți plinătatea vieții
celei noi oferite de Isus cel înviat.
Viața noastră este aceea care trebuie să dea
mărturie despre învierea lui Cristos, să dea măr -
turie despre viața cea nouă, să arate unde poate
și unde nu poate fi ea întâlnită.
Viața noastră creștină trebuie să dea mărturie
că adevărata bucurie nu constă în egoism sau
în vanitate, deoarece aceste lucruri aparțin
omului vechi. În schimb, viața cea nouă
constă în caritate, în speranță și în credință.
Oricând putem da mărturie despre aceasta,
lăsând la o parte greutatea lucrurilor vechi,
a lucrurilor materiale, oricât de atrași am fi
de ele, uneori de oboseala fizică, dar și de
slăbiciunea morală: descurajări, resentimente
sau vanități. Toate acestea sunt lucrurile vechi,
fără valoare. De aceea, trebuie să dăm mărturie
că am găsit ceva care valorează mult
mai mult, ceva care ne oferă bucuria și viața
adevărată, și anume roadele învierii lui Isus.
Dacă vrem să fim pătrunși în permanență de
lumina Celui Înviat, trebuie să facem în așa
fel încât dialogul și comuniunea să se realizeze
în mod concret în noi și prin intermediul
nostru, urmând exemplul primei comunități
creștine, care era „o singură inimă și
un singur suflet” (Fap 4,32).
În acest climat pascal putem gusta bucuria de
a împărtăși viața, logica și destinul lui Cristos,
chiar dacă acest lucru cere curajul unei vieți
care, în semnul crucii, devine ca pabilă să
răspândească iubire.
Așa cum subliniază rugăciunea zilei, să-i
ce rem Domnului harul de a vesti puterea lui
Cristos cel înviat, pentru ca noi, care am
primit chezășia darului său, să-l putem do -
bândi în toată plinătatea.
Pr. Emanuel Imbrea
De la rãsãrit pânã la apus * 21 aprilie 2020 219