De la răsărit până la apus, nr. 3-4/2020

Mediteazã
Cu Duminica Floriilor începem Săptă mâna
Sfântă. Ea se deschide cu intrarea lui Isus în
Ierusalim, moment marcat prin binecuvântarea
ramurilor și procesiunea care înso țește
acest rit. Doar că intrarea Mântui torului în
Ierusalim avea să fie repede uitată, iar acele
osanale rostite de popor la porțile orașului
aveau să se transforme peste doar câteva zile
în urletul furios: „Răstignește-l!”
Pentru această duminică, Biserica ne propune
lecturi bine structurate în unitatea mesajului.
Ele ni-l prezintă pe Cristos, Fiul lui Dum nezeu,
„care s-a făcut om și a îndurat moartea pe
cruce” (Colecta), împlinind voința Tatălui până
la dăruirea supremă de sine.
Deja cu prima lectură suntem introduși în
mis terul lui Cristos, mister de ascultare și de
acceptare voluntară a suferinței. Chiar dacă
trăia în mijlocul unui popor necredincios, „ser-
vitorul lui Iahve” e caracterizat de o încredere
profundă în Dumnezeu. Cu aceeași forță
care îi vine de la Dumnezeu, servitorul nu opune
rezistență, nici nu se sustrage din fața persecuțiilor
(cf. Is 50,6). Trăsăturile dureroase
ale servitorului lui Iahve se aseamănă iz bi tor
Gândul zilei
„Binecuvântat cel ce vine
în numele Domnului!” (Mt 21,9)
Astăzi vei merge să iei ramura binecuvântată
pentru a proclama regalitatea lui Isus.
Acea ramură o vei duce acasă:
îţi vei aminti tot anul că regele tău,
regele inimii tale şi regele gândurilor tale
este şi rămâne el.
Acest lucru înseamnă că te vei gândi mereu
cum a învăţat el Biserica sa,
care a devenit, din voinţa lui,
învăţătoare şi tezaur
al adevărurilor celor mai bogate
în iubire sfântă şi fidelă.
cu pătimirea lui Cristos, fie în interogatoriul
în fața Sinedriului (cf. Mc 14,65), fie la sfâr șitul
procesului în fața lui Pilat (cf. Mc 15,15-20).
Urmând linia trasată de evanghelistul Matei,
relatarea pătimirii ne face să vedem semnele
concrete ale suferinței lui Isus. Asemenea ser -
vitorului suferind, el va înfrunta cu demnitate
și curaj suferințele teribile ale pătimirii
sale, pentru ca, în cele din urmă, supunerea
față de voința Tatălui să ajungă la cea mai
înaltă expresie în ascultarea până la moartea
pe lemnul crucii.
În a doua lectură, apostolul Paul îi atribuie lui
Cristos titlul de „servitor”, înțeles ca „stil”
de viață și ca obiectiv final al întrupării sale
(cf. Fil 2,6-7). Acest imn cristologic ne prezintă
„drumul” lui Dumnezeu Tatăl către om
și acțiunea sa de mântuire prin intermediul
crucii și al glorificării Fiului său. Misterul
lui Cristos este indicat de două trăsături care
îi sunt proprii ca Fiu al lui Dumnezeu făcut
om: rămânând Dumnezeu, deci egal cu Tatăl
în divinitate, Isus și-a asumat firea sclavului,
adică și-a făcut proprie natura umană. Aceasta
înseamnă că, întrupându-se prin opera Du -
hului Sfânt, Fiul lui Dumnezeu și-a făcut pro -
priu destinul concret al tuturor oamenilor
supuși „slăbiciunii” păcatului și morții.
Ultimul motiv care animă, configurează și
uni fică întregul mister al lui Cristos este as -
cultarea (cf. Fil 2,8). Aceeași ascultare necon -
di ționată a lui Isus față de Tatăl este și mo -
tivul glorificării sale. Învierea glorioasă este
„răsplata” pe care Isus o primește din partea
Tatălui pentru ascultarea sa desăvâr șită până
la moartea pe cruce. Doar în virtutea acestei
ascultări și a dăruirii totale de sine noi am
primit mântuirea și putem mărturisi că „Isus
Cristos este Domnul”. Aceasta este profesiunea
de credință care rezumă întregul mesaj de
mân tuire și de speranță al creștinis mului.
Pr. Emanuel Imbrea
De la rãsãrit pânã la apus * 5 aprilie 2020 153