De la răsărit până la apus, nr. 3-4/2020

Mediteazã
Bucuria Învierii Domnului este mult prea mare
pentru a putea fi epuizată într-o singură zi.
De aceea, bucuria Paștelui continuă „o săptămână
de săptămâni”, adică timp de 50 de
zile, și este celebrată într-o unică bucurie, ca
o singură zi, la fel ca duminica Învierii.
Lecturile și rugăciunile de la sfânta Litur -
ghie sunt și ele marcate de această bucurie a
Învierii Domnului. Prima lectură ne prezintă
discursul sfântului apostol Petru în ziua de
Rusalii. În mod solemn, el vestește învierea
în fața acelora care l-au ucis pe Isus și care au
refuzat să creadă în înviere (cf. Fap 2,32).
În evanghelie, la vederea îngerului care le-a
vestit învierea lui Isus, femeile au fost cuprinse
de frică și, în același timp, de o bucurie mare.
Însă această bucurie nu a putut fi deplină până
când Isus nu avea să li se arate și să le spună:
„Bucurați-vă!” Acum bucuria lor era deplină;
puteau să-i fie aproape, să-l atingă și să-l adore
pe Domnul înviat.
Pentru femeile sfinte, întâlnirea cu Isus înviat
a devenit ocazie pentru o misiune; ele nu au
putut să rămână liniștite alături de Isus pentru
a se bucura de prezența sa, deoarece bucuria
le-a fost dată în vederea unei misiuni: „Mer geți
Gândul zilei
„Dumnezeu l-a înviat şi noi toţi suntem
martorii acestui fapt”. (Fap 2,32)
Astăzi, în acel „noi toţi” sunt şi eu şi eşti şi
tu.
A fi martor că Isus este viu îmi aduce o
mare bucurie.
Şi cum sunt martor?
Sunt martor al lui Isus înviat atunci când
nu mă plâng de nimic, când sunt senin în
faţa ştirilor alarmante, când boala nu mă
face să cad pradă disperării, când continui
să-l iubesc pe cel care se dovedeşte a fi
duşmanul meu.
și dați de știre fraților mei să meargă în Ga -
lileea și acolo mă vor vedea!” (Mt 28,10).
Și pentru noi bucuria învierii devine îndemn
la vestire, la misiune. Și noi suntem chemați
să devenim martori ai învierii. Când Isus ne
dă bucuria de a-i sta alături, de a contempla
chipul său, acest lucru se întâmplă pentru ca
mai apoi noi înșine să-i molipsim pe cei din
jurul nostru cu aceeași bucurie.
Cea de-a doua parte a evangheliei ilustrează
și un alt efect al luminii învierii, de această
dată unul negativ, în special pentru cei care
nu sunt dispuși să o primească. Astfel, soldații
care erau de pază la mormânt, arhierii
și bătrânii poporului complotează împreună,
refuzând să vadă lumina (cf. Mt 28,13). De
fapt, întotdeauna se găsesc oameni care caută
să ascundă adevărul, oameni care, închizându-se
luminii lui Dumnezeu, se îndepărtează
tot mai mult de simplitatea adevărului.
Numai cei care au curajul să se deschidă ade -
vărului experimentează adevărata pace interioară
și pot înainta pe drumul vieții celei noi.
Filozoful francez Voltaire, care disprețuia
creștinismul, a oferit odată un răspuns la care
oamenii nu se așteptau. Cineva l-a întrebat
cum de este posibil să mai creadă oamenii în
înviere. Probabil se aștepta ca Voltaire să în -
ceapă încă un discurs ironic la adresa Bise -
ricii și a religiei creștine. Dar el a răspuns
respectuos: „Învierea este cel mai simplu lucru
din lume. Acela care i-a creat o dată pe oa meni
poate să-i creeze și pentru a doua oară”.
Puterea lui Dumnezeu învinge moartea și
necredința din sufletele oamenilor. Întrucât
Isus a trecut de la moarte la viață, sărbătoarea
Învierii înseamnă și pentru noi intrarea în
noua viață.
Să-i cerem lui Isus cel înviat harul de a fi
deschiși luminii sale și totodată disponibili
în fața misiunii care decurge din ea.
Pr. Emanuel Imbrea
De la rãsãrit pânã la apus * 13 aprilie 2020 187