lucrare pentru obținerea atestatului în ... - Dr.Ioan Mesota

ȘCOALA NAȚIONALĂ DE SĂNĂTATE CENTRUL UNIVERSITAR SIBIU
PUBLICĂ ȘI MANAGEMENT SANITAR UNIVERSTATEA “LUCIAN BLAGA” SIBIU
CENTRUL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ SIBIU
medicale, precum şi grija faţă de sănătatea publiă, în toate formele ei. În scopul garantării şi
asigurării, în orice împrejurare, a intereselor pacientului, profesiunea de medic are la baza
exercitării sale principiul independenţei şi libertăţii profesionale, precum şi dreptul suveran de
decizie asupra chestiunilor de ordin medical.
De aceea, în exercitarea profesiunii medicale, în limita competenţelor profesionale,
medicului nu îi pot fi impuse îngrădiri privind prescripţia şi recomandările de natură
medicală. Acest fapt se datorează, pe de o parte, caracterului umanitar al profesiunii de medic,
dar şi obligaţiile acestuia de a trata cu deosebit respect şi loialitate fiinţa umană, pacientul său
bucurându-se de dreptul de a i se prescrie şi recomanda tot ceea ce-i este necesar din punct de
vedere medico-chirurgical.
Evident medicul curant, asistentul medical, paramedicul, moaşa răspund juridic
atunci când nu obţin consimţământul informat al pacientului sau al apartinătorilor acestuia, cu
excepţia cazurilor în care pacientul este lipsit de discernământ, se afla în stare comatoasă iar
reprezentantul familiei nu poate fi contactat, din cauza situaţiei de urgenţă care nu mai suferă
amânare.
În această situaţie, medicul, asistentul medical, paramedicul, moaşa, pot solicita
autorizarea efectuării actului medical autorităţilor tutelare, direcţiunii şcolii, profesorului
diriginte ori, după caz, pot acţiona fără nici un accord, în situaţii de urgenţă, când intervalul de
timp până la exprimarea acordului ar pune în pericol viaţa pacientului/adolescentului.
Documentele medicale au incontestabil, o valoare documentară şi medico-legală
protejată de normative bine puse la punct. Nu este exclusă nici valoarea istorică, în măsura în
care constatările ori înregistrarile sunt în directă legătură cu fenomene de ansamblu, de ordin
socio-medical, ori constituie fundament al unor studii statistice de ansamblu. În acest context
legea prevede obligaţia creatorilor de arhive, în speţă şi a medicilor de da în condiţii speciale
anumite categorii de documente medicale, potrivit unor nomenclatoare întocmite sub
coordonarea metodologică a reprezentanţilor abilitaţi ai ARHIVELOR NAŢIONALE.
În ultimii ani MINISTERUL SĂNĂTĂŢII, cu sprijinul unor colective de
specialişti în domeniul medicinei preventive a elaborat o serie de norme de igiena şi sănătate
publică privind colectivităţile de copii şi tineri/adolescenţi. Aceste legi sunt conţinute în
ORDINUL MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII NR. 1955/1995 (publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 59bis, din 22 martie 1996). Unele norme care au aplicativitate şi în
colectivităţile şcolare sunt incluse şi în ORDINELE MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII NR.
56