lucrare pentru obținerea atestatului în ... - Dr.Ioan Mesota

ȘCOALA NAȚIONALĂ DE SĂNĂTATE CENTRUL UNIVERSITAR SIBIU
PUBLICĂ ȘI MANAGEMENT SANITAR UNIVERSTATEA “LUCIAN BLAGA” SIBIU
CENTRUL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ SIBIU
Cel mai important obiectiv al educației pentru sănătate este a “împuternici” indivizii
și grupurile din comunitate asupra propriei lor sănătăți. Pe lângă această educație pentru
sănătate își propune ca sănătatea să nu mai fie privită ca responsabilitate exclusivă a
sectorului sanitar, ci mai degrabă ca o responsabilitate a fiecărui individ în parte. Cei care
primesc educație pentru sănătate trebuie să devină la rândul lor, furnizori de educație pentru
sănătate.
Modalitățile de acțiune pentru sănătate sunt fie orientate asupra bolii, fie
orientate spre factorii de risc, fie orientate spre menținerea stării de sănătate.
În acest tip de educație se intervine prioritar asupra unei anumite boli, acționând
invariabil asupra factorilor de risc asociați acestei boli. Evaluarea procesului sau a rezultatelor
unui asemenea program de educație va fi greu de realizat deoarece de exemplu, într-o
comunitate pot exista în același timp atât un program de prevenție a bolilor cardio-vasculare,
cât și un program de prevenție a neoplaziilor sau a cariei dentare.
Liderii acestor inițiative separate pot aborda o serie de factori de risc care se
suprapun și atunci populația se poate simți “dezorientată” în fața avalanșei de informații care
decurg din aplicarea acestor programe.
Lipsa de comunicare dintre liderii acestor programe de comunicare centrate pe
o anumită afecțiune/boală poate reduce foarte mult complianța maselor.
Factorii determinanți ai sănătății include în același timp și probleme legate de
calitatea vieții care sunt componente ale “stării de bine”, oferind protectie împotriva unui
comportament nesănătos. Aceste atribute pozitive ale sănătății (stiluri de viața favorabile
sănătății și un înalt nivel al stimei de sine) contribuie la “împuternicirea” indivizilor și
comunității de a realiza un mai bun control asupra propriei sănătăți. În practică aceste
considerații generale ale teoriei privind educația pentru sănătate au fost oarecum eclipsate de
dominația programelor orientate spre boala și spre factorii de risc. Modelul orientat catre
sănătatea populației recunoaște dimensiunea pozitivă a sănătății, ofera o mai buna
oportunitate și adecvare a programelor de educație și nu în ultimul rând, ajută la promovarea
sănătății prin prisma dezvoltîrii comunitare.
În mod tradițional campanile de educație pentru sănătate s-au realizat bazându-se pe
credința că informațiile difuzate de promotorii sănătății ajung la nivelul populației, care
însușindu-și aceste informații, își va îmbunătății cunoștințele și își va schimba atitudinile și
64