lucrare pentru obținerea atestatului în ... - Dr.Ioan Mesota

ȘCOALA NAȚIONALĂ DE SĂNĂTATE CENTRUL UNIVERSITAR SIBIU
PUBLICĂ ȘI MANAGEMENT SANITAR UNIVERSTATEA “LUCIAN BLAGA” SIBIU
CENTRUL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ SIBIU
Sănătatea nu este o problematică izolată, un domeniu autonom pe care îl putem
studia dintr-o perspectivă exclusiv medicală. Ea reprezintă înainte de toate un fenomen social
şi în consecinţă problemele de sănătate se înscriu intr-o logică determinând şi creând relaţii
strânse cu o serie de alate dimensiuni ale acestei societăţi. Bunăstarea socială face parte din
starea de sănătate, alături de dimensiunile fizice şi psihice ale acesteia.
Conceptul de calitate a vieţii răspunde cel mai bine nevoii de a avea în vedere
globalitatea persoanei. Cercetătorii din domeniul calităţii vieţii fac o distincţie clara între
conceptul de „calitatea vieţii” şi cel de sănătate, cu excepţia medicilor.
Aceştia se concentrează pe aspecte ale experienţei personale legate de sănătate şi în
general utilizează termenul de calitatea vieţii pentru a desemna repercursiunile fizice,
psihologice, sociale ale unei patologii asupra vieţii adolescentului. Problema este de a şti dacă
se măsoară sănătatea, calitatea vieţii sau calitatea vieţii legată de sănătate. Oricum, nu există
un acord absolut asupra unui punct de vedere. Mulţi medici consideră că sănătatea socială nu
ar fi un aspect pertinent al calităţii vieţii legat de sănătate, aşa cum pretinde Organizaţia
Mondială a Sănătăţii (OMS).
În anchetele privind calitatea vieţii, sănătatea este evaluată prin percepţie subiectivă
(sănătatea subiectivă).
Calitatea vieţii din punct de vedere al sănătăţii se referă la funcţionalitatea globală a
unei persoane în raport cu sănătatea să, apreciată nu numai din punct de vedere fizic, dar şi
din punct de vedere psihologic, economic, educaţional, relaţional şi social. Astfel în funcţie de
obiectivul evaluării, se poate vorbi de aprecierea calităţii vieţii la subiecţii sănătoşi, sau la
subiecţii atinşi de o anumită afecţiune. Din acest punct de vedere, testele utilizate pot fi
generice, care se pot aplică unei populaţii sănătoase sau cu o anumită patologie, dar şi
specifice – care se adresează numai subiecţilor atinşi de o anumită afecţiune cronică.
Multiplele şi diversele dimensiuni ale sănătăţii nu vor primi aceeaşi importantă în
rândul populaţiei, cu precădere în rândul adolescenţilor.
O politică sau un management al unor programe de sănătate corecte şi pe termen
lung vor susţine că unul din obiectivele principale să fie reprezentat de sănătatea
adolescenţilor, ameliorarea calităţii vieţii acestora.
În lume, preocupările pentru ameliorarea calităţii îngrijirilor acordate adolescenţilor
au apărut încă din anul 1918, când AMALIA GATE atrage atenţia că medicii care îngrijesc
adolescenţii trebuie să fie preocupaţi nu numai de afecţiunile somatice ale acestora, dar şi de
78