stiinte med 1 2012.indd - Academia de Ştiinţe a Moldovei

240
– Exerciţii după conceptul ,, Bobath”
– Reînvăţarea activităţii vieţii zilnice (alimentarea,
îmbrăcarea, îngrijirea corporală)
– Exerciţii pregătitoare pentru însuşirea tehnicii
de transfer din şezând în ortostatism
Etapa IV. Ortostatismul
– Exerciţii de respiraţie
– Mobilizări pasive
– Mobilizări pasivo-active
– Exerciţii autopasive de mobilizare în pat
– Exerciţii active
– Exerciţii pentru educarea–reeducarea tehnicii
de transfer din şezând în ortostatism
– Exerciţii şi tehnici pentru recuperarea echilibrului
şi coordonării
– Exerciţii pregătitoare pentru însuşirea mersului
– Tehnici de facilitare neuro-proprioceptivă
– Exerciţii după metoda ,,Margaret Rood”
– Exerciţii după metoda ,,Brunnstrom”
– Exerciţii după conceptul ,,Bobath”
– Bicicleta ergometrică
Etapa V. Mersul
– Exerciţii de respiraţie
– Mobilizări pasive
– Mobilizări pasivo-active
– Exerciţii autopasive de mobilizare în pat
– Exerciţii active
– Exerciţii şi tehnici pentru recuperarea echilibrului
şi coordonării în activităţile utilitare
– Exerciţii pentru reeducarea patternului de mers
– Tehnici de facilitare neuro-proprioceptivă
– Exerciţii după metoda ,,Margaret Rood”
– Exerciţii după metoda ,,Brunnstrom”
– Exerciţii după conceptul ,,Bobath”
– Mers şi variante de mers în diferite condiţii
– Bicicleta ergometrică.
În acest grup programul de recuperare a inclus 3
şedinţe pe zi cu durata de 20 de minute fiecare.
În grupul-martor de pacienţi a fost aplicat programul
de recuperare clasic începând cu a doua – a patra
zi. Pacienţii au fost spitalizaţi timp de 14 zile şi au beneficiat
de individualizarea structurii şi conţinutului
programului de recuperare funcţională în conformitate
cu dificitul motor şi starea funcţiilor.
Rezultate
Lotul de pacienţi a fost evaluat conform scalelor
internaţionale de evaluare clinică. Ele au făcut posibilă
constatarea şi apoi evidenţierea evoluţiei stării neurologice,
independenţei funcţionale şi capacităţii de control
al posturii în spaţiu. Evaluarea clinică a stării neurologice
s-a efectuat prin intermediul scalei NIHSS,
ea a fost aplicată începând cu perioada hiperacută a
AVC-ului. Pentru evaluarea independenţei funcţionale
a fost utilizată scala Barthel, ea fiind întrebuinţată după
trecerea pacientului la etapa a II-a. Pentru determinarea
Buletinul AŞM
capacităţii de control al posturii în spaţiu a fost aplicată
scala PASS, utilizată odată cu trecerea la etapa a III-a.
În urma tratamentelor de recuperare s-a constatat
o ameliorare a stării neurologice, independenţei funcţionale
şi capacităţii de control al posturii în spaţiu
în ambele grupuri, însă în grupul experimental aceste
modificări au fost mai pronunţate (tabelul 2).
Rezultatele studiului demonstrează că tratamentul
recuperator iniţiat timpuriu nu a prezentat schimbări
esenţiale în subgrupul I experimental comparativ cu I
martor, însă în subgrupurile II şi III experimentale s-a
înregistrat o creştere mai rapidă a indicilor scalelor
de evaluare comparativ cu grupul-martor. Aceste date
ne demonstrează că tehnicile, conceptele, metodele şi
timpul de aplicare a lor au contribuit substanţial la
micşorarea perioadei de recuperare, precum şi la creşterea
independenţei funcţionale a pacienţilor.
Discuţii
Analiza practicii existente privind recuperarea
funcţională a persoanelor cu dezabilităţi motorii după
accident vascular cerebral evidenţiază o serie de aspecte
şi particularităţi clinice, neurofiziologice şi psihomotrice
ce influenţează direct procesul de tratament
kinetic al pacienţilor după AVC. Este evident faptul
că tratamentul AVC-ului este condiţionat de mai mulţi
factori. Pe lângă perioada de acordare a primului
ajutor medical, acţiunea tratamentului medicamentos,
tromboliza, antiplachetarele, tratamentul recuperator
iniţiat timpuriu are o deosebită importanţă în terapia
acestei maladii. Putem presupune că îmbunătăţirea
activităţii funcţionale este asigurată de formarea unor
noi conexiuni intercerebrale, fapt ce se datorează în
mare măsură şi tratamentului recuperator iniţiat devreme,
precum şi metodelor aplicate.
Concluzii
1. În rezultatul analizei literaturii de specialitate
am constatat faptul că eficacitatea obţinerii unor rezultate
prin tratamentul recuperator scade odată cu
trecerea timpului după apariţia AVC-ului ischemic,
fapt ce a fost demonstrat şi prin rezultatele obţinute în
cadrul studiului nostru, care au scos în evidenţă necesitatea
intervenţiei timpurii ca fiind factorul intensificator
în restabilirea funcţiilor motorii.
2. Aplicarea unui program de kinetoterapie bine
structurat la pacienţii ce au suferit AVC, începând cu
primele ore de la debutul maladiei, a accelerat procesul
de ameliorare a funcţiilor vitale şi a oferit pacienţilor
posibilitatea de a se poziţiona în pat începând cu
primele zile.
3. Tehnicile, conceptele şi metodele incluse în
programul de recuperare trebuie să fie individualizate
şi grupate cantitativ în conformitate cu deficitul neurologic,
disfuncţiile motorii şi starea aparatelor cardiovascular
şi respirator, astfel încât numărul de elemente
şi exerciţii să nu afecteze starea pacientului.