stiinte med 1 2012.indd - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Ştiinţe Medicale
cluster este întotdeauna localizată unilateral, cel mai
des în regiunea temporală sau periorbitală. În contrast
cu migrena, cefaleea cluster nu este bilaterală şi nu-şi
schimbă sediul în decursul unui acces cefalalgic. Ea
poate fi însoţită de rinoreea ipsilaterală şi congestie
nazală [18]. Accesurile sunt relativ scurte, de la 15
minute la 3 ore, nu mai mult. Deseori ea continuă în
formă de cicluri, care durează de la săptămâni până la
luni de zile, cu perioade libere între cicluri de la 6 luni
până la 2 ani [15].
Hemicrania paroxismală. Este rar întâlnită, cu o
prevalenţă de 0.021% [19]. În general, ea începe să se
dezvolte în adolescenţă, continuând în decada a III-a
a vieţii. Accesele sunt scurte, unilaterale, intensitatea
severă, localizate supraorbital, temporal, pot fi de la
5-6 până la 30 accese în zi, care durează de la 2 la 45
de minute [15].
Cefaleea nevralgiformă unilaterală de scurtă
durată, cu injectare conjuctivală şi lăcrimare –
SUNCT. Deşi considerată o patologiei a vârstei adulte,
SUNCT a fost descrisă şi la copii, iar publicaţii
recente au menţionat şi cazuri de SUNCT familial.
Atacurile sunt de scurtă durată, unilaterale, localizate
orbital, periorbital, frontal şi temporal. Are un debut
insidios, sub formă de înţepătură, asociată de manifestări
vegetative craniene ipsilaterale, lăcrimare şi
injectare conjuctivală [2]. Durerea este severă, cu durata
accesului de la 5 la 250 de secunde [20].
2. Cefaleele secundare sunt împărţite conform
patternului temporal în 5 tipuri.
a) Cefaleele acute pot fi netraumatice, ca urmare
a rupturii unui anevrism sau altă malformaţie vasculară,
ruptura unui vas de către o tumoare cerebrală.
Ele sunt însoţite cel mai des de înrăutăţirea bruscă a
conştiinţei, semne neurologice de focar. Necesită de
urgenţă efectuarea unei TC cerebrale. Cele traumatice
sunt întâlnite cel mai des. Ele la fel se clasifică în
acute (cele care apar până la 3 luni după traumă) şi
cronice (mai mult de 3 luni după traumă). În cele acute
cefaleea este severă, însoţită în cele mai dese cazuri
de alterarea stării de conştiinţă, confuzie, dereglări de
limbaj, agitaţie. În cele cronice, cefaleea este însoţită
de manifestările postcontuzionale [3].
b) Cefaleele acute-recurente implică atacuri cefalalgice
însoţite de intervale libere între ele. Deseori
sunt atribuite sindroamelor epileptice de ex., epilepsia
benignă occipitală), encefalopatiilor mitocondriale
[3].
c) Cefaleele cronic progresive. Este durerea de
cap care creşte cu timpul în frecvenţă şi intensitate.
Sunt cel mai des cauzate de schimbarea presiunii
intracraniene. Cefaleea matinală poate fi cauzată de
edemul produs de unele leziuni intracraniene. Cea
nocturnă sau greţurile de dimineaţă pot fi cauzate de
437
creşterea presiunii intracraniene (de ex., de către o tumoare)
[3].
În studiul nostru cefaleea secundară atribuită
traumei craniene sau cervicale (în anamneză) a fost
evaluată la 28 pacienţi (51%). Caracteristicile cefaleei
au fost: durerea localizată fronto-occipital, sediul
durerii cel mai des unilateral, tipul dureri – sub formă
de lovitură, frigere; intensitate medie, uneori severă,
fenomenele cel mai des asociate au fost greaţa, indispoziţia,
oboseala. Factorul liniştitor este repausul,
însă pacienţii cel mai des apelează la medicamente.
Frecvenţa durerii de cap – 2-3 ori/ săptămână. Durata
– de la 30 minute până la 12 ore.
În studiu cefaleea secundară atribuită patologiei
vasculare a fost evaluată la 12 pacienţi (21%). Caracteristicile
cefaleei au fost: durerea localizată frontooccipital
bilateral, tipul durerii sub formă de frigere,
intensitate medie, fenomenele cel mai des asociate au
fost: vertij, ameţeli, greaţă. Factori liniştitori sunt poziţia
de decubit dorsal, calmarea, odihna. Frecvenţa
durerii de cap – 3ori/săptămână. Durata – de la 30
minute până la 4-5 ore.
Cocluzii
1. Cefaleea este un simptom comun multor probleme
pediatrice.
2. Frecvenţa cefaleei primare este mai înaltă la
copiii cu vârsta cuprinsă între 14 şi 17 ani.
3. Cefaleele secundare atribuite unor nozologii
clinice (ca traumatismul cranian /cervical, patologia
vasculară) sunt cele mai frecvente forme de cefalee
întâlnite în studiu, cu incidenţa mai înaltă între 4 şi
9 ani.
4. Raportul fetei/băieţi a constituit 38/16, ceea ce
arată prevalenţa sexului femenin asupra celui masculin
în cazul cefaleelor.
5. Caracteristicile durerii de cap în toate tipurile
de cefalee examinate în studiu sunt foarte apropiate
de cele descrise de sursele internaţionale.
6. Investigaţiile paraclinice au un rol, deseori,
secundar în determinarea tipului de cefalee, un rol
major este atribuit manifestărilor clinice descrise de
pacient.
7. Pentru evaluarea diagnosticului este importantă
monitorizarea oftalmoscopică, dopplerografia
vaselor cerebrale, EEG, dar pentru stabilirea diagnosticului
diferenţial rolul majori se atribuie TC şi RMN
cerebrale.
Bibliografie
1. Hersey A.D., Winner P., Kabbouche M.A., Powers
S.W., Headaches, Curr. Opin. Pediatrics Dec; 19(6): 663-
669.
2. Moldovanu I., David W., Dodick, Odobescu S.,
Cefaleele, durerile faciale şi cervicale. Chişinău, 2007.