stiinte med 1 2012.indd - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Ştiinţe Medicale
matice nespecifice nu suferă modificări morfologice
notabile şi sunt capabile să-şi reia funcţia de sinteză.
Granulele eliberate din mastocit pierd heparina şi nu
mai dau metacromazie la albastru de toluidină [4];
eliberarea de fragmente citoplasmatice cu granule
care prezintă dublă membrană ce pot fi observate la
distanţă de celulă rezistând la acţiunea fluidului interstiţial.
Fragmentele citoplasmatice sau doar granulele
pot fi fagocitate de macrofage; eliberarea de mediatori
prin difuziune determină aspectul rarefiat al granulelor
periferice. Difuziunea se realizează prin pori
foarte mici, realizaţi de membranele perigranulare şi
plasmalemă. Astfel se eliberează cantităţi foarte mici
de mediatori; mastocitoclazia este degranularea explozivă
cu pierderea a peste 90% din granule; caracterizează
reacţia anafilactică şi este urmată de citoliză.
Fenomenul poate fi indus de cantităţi mici de antigen,
mai ales pe mastocitele sensibilizate în prealabil. Procesul
se desfăşoară cu viteză mare şi se soldează de
obicei cu moartea celulei, sistemul membranar fiind
în imposibilitate de a regenera organitele intracitoplasmatice
[9].
Datele obţinute relevă următoarele: populaţia
mastocitelor reacţionează la modificările tisulare,
ceea ce reprezintă un factor important şi obligatoriu
în menţinerea homeostaziei organului. Astfel, acestea
devin celule active în modelarea micromediului, nu
numai prin sinteză şi secreţie, ci şi prin cooperarea cu
celulele adiacente.
Concluzii
Mastocitele din prostata umană reprezintă o populaţie
celulară care posedă particularităţi fenotipice, ce
se modifică în funcţie de aria topografică a organului,
localizându-se predominant în spaţiile perivasculare
ale stromei fibromusculare. Analiza morfometrică a
populaţiei mastocitelor a stabilit în toate regiunile topografice
ale prostatei, indiferent de vârstă, predominarea
netă a mastocitelor întunecate (tip. I şi II) faţă de
cele clare (tip. III şi IV). Rezultatele obţinute în urma
studiului efectuat arată că cea mai intensă activitate
de degranulare manifestă mastocitele din regiunea
periglandulară – lotul persoanelor cu vârsta cuprinsă
între 20 şi 35 de ani. Menţionăm că fenomenul dat se
manifestă pe fundalul micşorării numerice a populaţiei
mastocitare din această regiune.
57
Bibliografie
1. Arcadi A.J., Metachromasia in the human prostate:
a histochemical difference between benign prostate
hyperplasia and prostatic carcinoma. J Urol, 1988,
139:315-317.
2. Azizkhan RG, et al., Mast cell heparin stimulates
migration of capillary endothelial cells in vitro. J Exp
Med, 1980; 152: 931–44.
3. Bloom W, Fawcet D., A textgbook of histology.
Saunders Comp, Philadelphia, 1984-1986.
4. Boyce J.A., Mast cells and eicosanoid mediators:
a system of reciprocal paracrine and autocrine regulation.
Immunological Reviews , 2007, Vol. 217: 168–185.
5. Diculescu I., Onicescu D., Rîmniceanu C., Histologie.
Eddid şi ped, Bucureşti, 1970.
6. Ehrlich P., Beitra¨ge zur Theorie und Praxis der
histologischen Fa¨rbung. I. Teil:Die chemische Auffassung
der Fa¨rbung. II.Teil: Die Anilinfarben in chemischer,
technologischer und histologischer Beziehung.PhD Thesis,
University of Leipzig, 1878.
7. Fischer M, et al., Mast cell CD 30 ligand is upregulated
in cutaneous infl ammation and mediates degranulation-independent
chemokine secretion. J Clin Invest
2006, 116:2748–2756.
8. Recklinghausen F., Ueber Eiter- und
Bindegewebsko¨rperchen. Virchows Arch Path Anat 186,
28:157–197.
9. Schmauder-Chock E.A, Chock P.S., New membrane
assembly in Ig E receptor-mediated exocytosis. Histochem
J, 1990, 22:215-226.
10. Schwartz L.B., Mast cells and basophils. Clin.
Alergy Immunol. 2002; 16:3 – 42.
11. Yue S. C., Pearse F. L., Isolation and properties
of mast cells from rat prostate. Inflamm. Res., 1999 Apr,
48 suppl 1, S 23-4.
12. Лиднер Д.П., Поберий И.А., Розкин М.Я.,
Ефимов В.С., Морфометрический анализ популяции
тучных клеток. Арх. Патол., 1980, 42-6, 60-64.
13. Серов В. В., Шехтер А. Б., Соединительная
ткань. Функциональная морфология и общая
патология. 1981.
Rezumat
Mastocitele sunt prezente în majoritatea ţesuturilor,
însă numărul lor depinde de organul în care sunt studiate,
de vârstă şi de o multitudine de factori atât în normă,
cât şi în patologie. În cadrul lucrării prezente au fost studiate
particularităţile microscopice, a fost efectuată analiza
morfometrică complexă a populaţiei mastocitelor din
prostata umană, în condiţii normale. Rezultatele studiului
au evidenţiat o heterogenitate fenotipică a mastocitelor
în prostata umană. Analiza morfometrică arată că cea mai
intensă activitate de degranulare o manifestă mastocitele
din regiunea periglandulară – lotul persoanelor cu vârsta
cuprinsă între 20 şi 35 de ani. Menţionăm că fenomenul dat
se manifestă pe fundalul micşorării numerice a populaţiei
mastocitare din această regiune.
Summary
Mast cells are present in most tissues, but their number
depends on the organ within which there are studied, age,
and a variety of factors both in norm and in pathology.
The present work studies microscopic features, complex