stiinte med 1 2012.indd - Academia de Ştiinţe a Moldovei

32
Este deja demonstrat faptul că în primele ore după
arsura termică se dezvoltă intoxicaţia endogenă, cauzată
de acumularea în sânge a excesului componentelor
biologic active. Apariţia situaţiei date, de regulă,
este legată de activarea proceselor de catabolizare, în
paralel cu diminuarea proceselor naturale de dezintoxicare,
în particular cu afectarea sistemelor şi organelor
excretoare. Odată cu dereglarea metabolismului în
direcţia proceselor catabolice, în sânge apar cantităţi
enorme de produşi finali, precum şi intermediari ai
metabolismului în concentraţii majore, substanţe biologic
active de diferit gen, produşi de distrucţie tisulară
şi organică, toxine microbiene, produşi ai hidroperoxidării
lipidilor şi proteinelor etc. Aceste substanţe
se organizează între plasmă şi eritrocite şi din punctul
de vedere al biochimiei acumularea lor e definită ca
intoxicaţie [22]. Activarea rapidă a proteolizei (explozia
proteazică) duce la acumularea peptidelor cu
masă moleculară medie (MMM) în sângele pacientului
[1, 3, 4, 15]. Anume aceasta se consideră a fi grupa
principală de endotoxine ce determină dezvoltarea
toxemiei în boala arşilor. MMM afectează activitatea
tuturor organelor şi sistemelor, fiind după structura
sa asemănătoare cu cea a pepdidelor modulatoare. În
componenţa MMM se întâlnesc substanţe cu o activitate
biologică majoră: hormonul paratiroidian, neurotoxina
X, inhibitorul gluconeogenezei, inhibitorul
proliferării celulare şi a blastransformării limfocitare,
fagocitozei şi hematopoiezei, inhibitori ai transportului
de aminoacizi, sintezei de hemaglobină, factori
ce duc la disocierea fosforilării oxidative şi scăderii
cantităţii de ATP, substanţe capabile să lege ionii bivalenţi
de Ca şi să deregleze procesele Ca +2 -dependente
şi altele [18, 19]. În experimentele ştiinţifice pe
animale cu arsură termică, B.M. Valdman şi coat. au
demonstrat că MMM determină tulburări ale procesului
microcirculatoriu, acţionând asupra diametrului
vascular, patului microcirculator, fluxului sangvin şi a
permiabilităţii vasculare [13].
Termenul iniţial de MMM a fost propus pentru
componenţii plasmatici sangvini cu masa moleculară
de 300-500 Da. Cercetările clinice şi experimentale
din ultimii ani au completat cunoştinţele despre
MMM şi au stabilit că componentele de masă moleculară
medie sunt acele substanţe a căror masă moleculară
variază între 100 şi 500 Da. Aceste structuri,
în opinia unor cercetători, sunt prezente în sângele
persoanelor sănătoase în cantitate de 0,250±0,20 U
densitate optică şi e considerat marker nespecific al
intoxicaţiei endogene a organismului de orice origine,
fiind folosit ca un criteriu universal al acesteia [25].
Deţinând o activitate biologică diferită (inhibarea
sistemelor enzimatice, tulburarea permeabilităţii
membranare ionice, legarea proteinelor importante
Buletinul AŞM
vieţii), MMM induc dezvoltarea intoxicării endogene,
insuficienţa hepatică şi cea renală, sporirea intoxicaţiei
în arsura termică [13, 24].
Un şir de autori susţin că apariţia tulburărilor evidente
a respiraţiei tisulare, întâlnite la etapele timpurii
ale arsurilor termice, mărturisesc despre afectarea mecanismelor
metabolismului energetic şi nu se exclude
faptul că componentele de masă moleculară medie de
natură peptidică joacă un rol important în desfăşurarea
multiplelor procese biochimice din organismul
pacienţilor arşi şi în asocierea dereglărilor toxiemice,
caracteristice pentru boala arşilor [13, 24].
Pe parcursul ieşirii pacientului din şocul termic, restabilirii
fluxului sangvin normal în ţesuturile afectate
de ischemie, în sânge încep să pătrundă produsele toxice
(substanţe biologic active, mediatori, MMM etc.),
care acţionează nefavorabil asupra tuturor organelor şi
sistemelor [23]. Ca urmare a distrugerii ţesuturilor traumatizate,
odată cu activarea proteolizei se formează
produse ale scindării incomplete de proteine (peptide
de înaltă densitate, greutate medie şi masă moleculară
mare), scindarea cărora în continuare este îngreunată
din cauza activităţii insuficiente a eczopeptidazei. Recuperarea
fluxului sangvin normal duce la o creştere
bruscă a concentraţiei de MMM în sânge la pacienţii
arşi. Nivelul de MMM nu este întotdeauna un indicator
al gradului endotoxicozei, deoarece diferite fracţiuni
ale MMM nu au aceeaşi activitate biologică, iar unele
dintre ele sunt inerte [21].
Este cunoscut faptul că moleculele cu greutate
medie acumulate au un efect citotoxic. Interacţionând
cu membranele celulare, MMM creşte permeabilitatea
lor şi transportul transmembranar, afectează respiraţia
tisulară, inhibă o serie de enzime, sinteza de
ADN. Unele fracţii de MMM modifică permeabilitatea
barierei hematoencefalice, posedă activitate neurotropă,
provocând encefalopatie, neuropatie. Alte
fracţiuni ale moleculelor cu masă moleculară medie
posedă acţiune vasoactivă, cardiodepresivă, provocând
leziuni toxice ale miocardului, ale vaselor mici,
tulburări ale hemo- şi limfodinamicii, microcirculaţiei.
Este cunoscută capacitatea MMM de a inhiba eritropoieza,
sinteza hemoglobinei, de a provoca reacţii
imunotoxice.
În organism se declanşează diverse mecanisme
de protecţie pentru neutralizarea toxinelor: sistemul
excretor (prin piele, rinichi, tractul gastrointestinal),
funcţia de dezintoxicare a ficatului (de oxidare microsomală
de toxine), mononucleare şi macrofagică în
plămâni [7]. Dar cu cât mai extinse sunt leziunile, cu
atât mai rapid se includ procesele de decompensare,
ceea ce duce la acumularea de MMM toxic în concentraţii
mari. Substanţele toxice penetrează celulele
nemodificate ale diferitelor organe, determinând