stiinte med 1 2012.indd - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Ştiinţe Medicale
Tratamentul tradiţional al plagiocefaliilor de poziţie
începe cu metoda de folosire a căştilor speciale
pentru corecţia deformării oaselor craniene, care duce
la o terapie cu un mare avantaj economic şi social (fi -
gura 3 a, b, c).
În veriga patogenică a malformaţiunilor congenitale
asocierea tratamentului conservativ şi chirurgical
reduce evident invaliditatea neurologică şi cheltuielile
alocate în acest domeniu.
Au fost obţinute rezultate satisfăcătoare la copiii
care au început tratamentul de la 3-6 luni, urmat cu
helmet 24 ore din 24. Efectul a fost determinat prin
măsurări obiective ale perimetrului craniului, volumul
intracranian derivat prin scanarea reformată şi
TC în orientarea standard (fi gura 4).
Figura 4. Determinarea perimetrului craniului.
Este cunoscut faptul că diagnosticul de craniosinostoză
este o indicaţie directă pentru intervenţia
chirurgicală care, pentru a evita complicaţiile neurologice
secundare severe, trebuie efectuată cât mai
timpuriu (la vârsta de 2-3 luni) (tabelul 2).
Examanul imagistic prin rezonanţa magnetică a
acumulat o bogată experienţă în domeniul diagnosticului
timpuriu al craniostenozei ca una dintre cele mai
frecvente şi severe complicaţii neurologice secundare
441
ale plagiocefaliilor de poziţie a copiilor în perioadele
ulterioare de dezvoltare neuropsihcă (fi gura 5 a, b).
Tabelul 2
Evoluţia complicaţiilor neurologice secundare ale
plagiocefaliilor la copii până la vârsta de doi ani
De la vârsta de 10 luni până la 2 ani
Vârsta 10 luni 14 luni 24 luni
% 12,8 % 33,33 % 46 %
Controlul individual al SNC asupra muşchilor
gâtului se manifestă după 3 luni de viaţă a copilului.
Aceasta este cauza de bază a deformării craniului din
contul presiunii permanente. Astfel, după perioada de
3 luni de viaţă este necesar de întors copilul până la
1/3 – pe spate, 1/3 – pe stânga şi 1/3 – pe dreapta din
cele 24 de ore.
În 30% din cazuri cauza deformării craniului este
acţiunea factorilor de risc în perioada antenatală, 60%
– intranatală şi 10% – perioada postnatală. Este cunoscut
faptul că leziunile cerebrale din perioada neonatală
pot determina atât letalitatea, cât şi invaliditatea
neurologică. Ţinând cont de factorii lezanţi, vom
putea elabora criterii certe de prognoză a plagiocefaliilor
în craniostenozele sindromale în structura invalidităţii
neurologice. Scoaterea în evidenţă a particularităţilor
clinice diferenţiale, acompaniate de diverşi
factori lezanţi, va permite stabilirea unui diagnostic
mai timpuriu şi crearea unei strategii terapeutice mai
eficiente.
Toate formele de malformaţiuni facial-encefalice
pot fi determinate la naşterea copilului, cu excepţia
crainiosinostozei oxicefalice; sunt multisuturale, pot
crea condiţii nefavorabile de dezvoltare a creierului
prin sporirea presiunii intracraniene.
Progresele ştiinţilor medicale în domeniul neurochirurgiei,
chirurgiei oromaxilofaciale, neurogeneticii,
neurologiei pediatrice, în special neonatale,
a. b.
Figura 5. Examenul imagistic prin rezonanţă magnetica cerebrală la un copil cu craniostenoză la etapa
iniţială (a) şi tardivă (b).