stiinte med 1 2012.indd - Academia de Ştiinţe a Moldovei

434
tipurilor ei, am folosit un chestionar în evaluarea
patternului temporal şi a formelor clinice prezente la
pacient [3].
Conform Clasificării Internaţionale (2004), cefaleea
se clasifică în cefalee primară (migrena şi formele
ei, cefaleea de tip tensional, cefaleea cluster şi
alte cefalalgii trigeminal vegetative etc.) şi secundară
(posttraumatică, atribuită patologiilor vasculare, infecţiilor,
afecţiunilor intracraniene nevasculare; atribuită
unei substanţe sau sevrajului acesteia, dereglărilor
homeostazice, maladiei psihiatrice etc.), şi alte
nevralalgii craniene.
Tabelul 1
Formele de cefalee diagnosticate în studiu
Tipurile de cefalee Nr. pacienţi (%)
Migrena episodică 2(4%)
Migrena cronică 3(6%)
Migrena abdominală 2(4%)
Vertijul paroxistic benign al
1(2%)
copilăriei
Torticolis paroxistic benign 1(2%)
Cefaleea tip tensional episodică 2(4%)
Cefaleea tip tensional cronică 3(6%)
Cefaleea posttraumatică cronică 28(51%)
Cefaleea vasculară 12(21%)
Buletinul AŞM
Conform datelor studiului expuse în tabelul 1, s-a
confirmat că una dintre cele mai frecvente forme de
cefalee a fost cea secundară, atribuită traumei craniene
sau cervicale (date din anamneză). 28 de pacienţi
au prezentat cefalee secundară, ceea ce reprezintă
51% din lotul total de studiu. La 12 copii cu cefalee
secundară problemele au fost datorate patologiei vasculare,
ceea ce constituie 21% din totalul celor evaluaţi.
Au fost înregistraţi 6 pacienţii cu cefalee cronică
(cu migrenă – 3, cu cefalee de tip tensional - 3), ceea
ce a constituit 6% din lotul de studiu. Cefaleea episodică
(întâlnită în studiul nostru în 4% din cazuri) este
reprezentată în Clasificarea Internaţională (2004) sub
formă de migrenă, cefalee de tip tensional. Fiecare
dintre aceste subforme s-au întâlnit în câte 2 cazuri.
Cu migrenă abdominală au fost diagnosticaţi 2 pacienţi
(4% din cazuri). Vertijul paroxistic benign al
copilăriei şi torticolisul paroxistic benign s-au întâlnit
ambele în câte 2 cazuri fiecare (2%).
Conform datelor studiului expuse în tabelul 2,
modificările oftalmoscopice s-au întâlnit la pacienţii
cu migrenă cronică, cefalee de tip tensional cronică,
cefalee vasculară şi cefalee posttraumatică. Pe traseul
EEG au fost înregistrate modificări ale activităţii
bioelectrice ale creierului de tip iritativ, care sunt caracteristice
pentru migrena abdominală şi cefaleea
vasculară. La examenul prin Dopplerografia vaselor
cerebrale au fost evidenţiate modificări de flux sangvin
în cazul cefaleelor secundare atribuite patologiei
vasculare.
Datele obţinute în urma investigaţiilor paraclinice
au permis aprecierea originii cefaleei şi efectuarea
diagnosticului diferenţial cu cefaleele secundare, care
prezintă doar simptom al unor procese intracerebrale.
Este cunoscut faptul că cefaleele maschează uneori
procesele expansive intracerebrale. Acesta este un
motiv important pentru ca în fiecare caz de cefalee
prelungită, originea căreia nu este cunoscută, să se
efectueze examenul prin RMN cerebral. Astfel, în rezultatul
investigaţiilor efectuate, s-a confirmat că diagnosticul
cefaleei se bazează pe interogatoriul pacientului
şi părinţilor acestuia pentru colectarea corectă
a anamnesticului şi depistarea simptomelor clinice,
care caracterizează diversele forme de cefalee.
Discuţii
În stabilirea diagnosticului de cefalee se folosesc
criteriile din Ediţia a II-a ,,Clasificării Internaţionale a
Tulburărilor Cefalalgice” (ICHD-II) [4]. Clasificarea
dată împarte cefaleele conform etiologiei în primare
şi secundare. Cefaleele primare sunt cele atribuite
unor dereglări neurologice de bază. Acestea includ:
migrena, cefaleea de tip tensional, cefaleea cluster şi
alte cefalalgii trigeminal vegetative. Cefaleele secundare
sunt direct atribuite altor afecţiuni (traumatisme,
patologie vasculară, afecţiuni intracraniene nonvasculare,
substanţe sau sevrajului acesteia, dereglărilor
homeostazice, afecţiunii craniului, gâtului, ochilor,
urechilor, nasului, sinusurilor, dinţilor, gurii, altor
structuri; maladiei psihiatrice) [1].
1. Cefaleele primare
Migrena şi alte manifestări migrenoase la copii.
Incidenţa migrenei este de 1%-3% la vârsta de 7 ani;
4%-11% la vârsta de 7-15 ani. Uneori migrena la copii
este similară cu cea a adultului, însă are şi unele
particularităţi. La copil atacul migrenos este mai scurt
decât la adult, durata atacului poate fi o oră şi mai puţin.
Cefaleea este frecvent fronto-temporală, bilaterală
(2/3 cazuri). Somnul foarte frecvent stopează criza.
Aura vizuală este frecvent prezentă. Deseori migrena
are un pattern evolutiv cronic, această transformare
poate avea loc în medie în termen de 2 ani. Studiile
din ultimii ani au confirmat faptul că în perioada copilăriei
pot să apară două fenomene majore ale migrenei:
fie separate atacurile de migrenă, fie ca precursori
ai migrenei [2]. În studiul nostru migrena episodică a
fost evaluată la 2 pacienţi (4%). Caracteristicile cefaleei
au fost: durerea localizată frontal bilateral, tipul
durerii pulsatil, intensitate medie, fenomenele cel mai
des asociate au fost: greaţa, voma, fotofobia. Factori
liniştitori sunt repausul, somnul. Frecvenţa durerii de
cap – 2-3 ori pe lună. Durata – de la 30 minute până
la 2 ore.