stiinte med 1 2012.indd - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Ştiinţe Medicale
grave şi au un prognostic imprevizibil. Astfel, mortalitatea
în traumatismele hepatice la copiii cu vârsta
sub 10 ani constituie 40%, iar 40% din copii cu leziuni
grave hepatice nediagnosticate decedează deja la
etapa prespitalicească.
Lobul drept al ficatului este afectat de 6 ori mai
frecvent decât lobul stâng. Leziunea ficatului este, de
regulă, asociată cu lezarea vaselor, a ductelor biliare
şi cu revărsare de bilă, care favorizează diminuarea
coagulării sângelui şi hemoragia devine mai de durată
şi masivă. Având în vedere că forţa care duce la lezarea
ficatului este mai mare decât pentru lezarea splinei,
la mai mult de jumătate de copii vor fi prezente
şi leziuni asociate ale altor organe, ca cele craneocerebrale,
ale rinichilor, coastelor, pleuropulmonare etc.
Astfel, gravitatea leziunii de organ este în funcţie de
forţa loviturii, timpul acţiunii asupra organului şi de
starea peretelui abdominal la momentul traumatismului.
Încordarea musculaturii peretelui abdominal anterior
la momentul traumatismului poate servi ca un
amortizor pentru forţa depusă. La copii stratul muscular
al peretelui abdominal este nedezvoltat şi gradul
de amortizare în traumatismele organelor abdominale
este neînsemnat.
La examinarea abdomenului este necesar de stabilit
gradul de distensie a acestia, prezenţa echimozelor,
escoriaţiilor sau urmelor de centuri de siguranţă, deoarece
fiecare dintre aceste semne pot indica la o lezare
posibilă a organelor abdominale. Prezenţa hemoragiei
în etajul superior al abdomenului favorizează apariţia
simptomului Podlaha-Graham – meteorism pronunţat
al stomacului. Iritarea sau rigiditatea muşchilor peretelui
abdominal este, de asemenea, un semn important al
traumatismului abdomenal, dar uneori poate duce şi la
erori, deoarece este prezentă şi în fracturile de coaste
inferioare, ale oaselor bazinului, în contuzie peretelui
abdominal sau în distensia gastrică. Se va evalua paloarea
tegumentelor şi mucoaselor vezibile. În traumatism
limba poate fi uscată şi uşor saburată, excursiile
respiratorii ale peretelui abdominal sunt minore, în
special, întârziere în respiraţie flangul drept sau stâng
al abdomenului, în funcţie de organul lezat şi pacientul
ocupă o poziţie forţată în pat.
Greţurile şi vărsăturile nu sunt semne patognomonice
în favoarea leziunii organului parenchimatos, dar
poate apărea la a 2-3-a zi după traumatism. Icterul se
va asocia la a 2-3-a zi posttraumatism.
Un şir de autori confirmă că în intervenţiea chirurgică
în lezarea ficatului pacienţii au necesitat numai
drenaj ale cavităţii abdominale în 45% din cazuri, iar
40- 90% din copiii cu lezarea ficatului nu au necesitat
intervenţie chirurgicală. În tratamentele conservative
se va recomanda limitarea activităţii pe o perioadă de
la 6 până la 8 săptămâni.
Tratmentul chirurgical este indicat în prezenţa
311
unor tulburări hemodinamice avansate, în hemoragie
şi în prezenţa de leziuni hepatice sau asociate.
Concluzii
1. Traumatismele abdominale cu lezarea ficatului
sunt cele mai frecvente la copii, în comparaţie cu leziunile
altor organe abdominale.
2. Printre factorii predispozanţi pentru lezarea
ficatului la copil sunt capacitatea limitată de a se
sustrage de la forţa fizică, particularităţile anatomofizeologice
ale peretelui abdominal, ale organelor parenchimatoase
etc.
3. Leziunile hepatice în traumatismele abdominale
la copii constituie 50% din toate leziunile abdominale
(date Meissner);
4. Mecanismul lezional, topografia leziunilor,
severitatea lor, asocierile lezionale, diagnosticul timpuriu,
tehnica chirurgicală sunt elimente-cheie în prognosticul
traumatismelor hepatice la copil.
5. Bilioragia în leziunile hepatice este o complicaţie
frecventă. Coagulopatia severă intra- şi postoperatorie
în traumatismele hepatice necesită administrare
de substituenţi ai factorilor consumaţi cu plasmă
congelată, crioprecipitat, masă trombocitară, eritrocitară
în paralel cu încălzirea pacientului cu saltea, cu
aer cald etc.
6. De o mare importanţă în tratamentul leziunilor
hepatice sunt măsurile complexe de tratament al unui
şir de componente patogenetice care necesită terapie
volemică, inotropă, antibiotice, antihipoxante, a unor
metabolizi (aminoacizi, glutamină, cornitina).
7. Toate cazurile de traumatisme abdominale, în
special cele hepatice, vor fi urmărite la distanţă prin
examene clinic, biologic, ecografic, scintigrafic, după
un interval de 1-3-6-12 luni.
Bibliografie
1. Ghelase F., Georgescu I., Nemes R., Chirurgia generală,
Bucureşti, 1999.
2. Ашкрафт К.У., Холдер Т.М., Детская хирургия,
Санкт-Петербург, 1996, с. 153-160.
3. Исаков Ю.Ф., Детская хирургия, Москва , 1983,
с. 186-189.
4. Исаков Ю.Ф., Долецкий С.Я., Детская хирургия,
Москва , 1971, стр. 110-112.
5. Тошовски В., Острые процессы в брюшной
полости у детей. Прага, 1987. c. 359-262.
6. Mazilu O., Cnejevici S., Ţtef D., Isidor A., Dabelea
C., Fluture V., Împachetarea hepatică în leziunile traumatice
abdomenale complexe: indicaţii şi rezultatele postoperatorii.
Chirurgia, 2009; 6: 715-718.
7. Nicol A.J., Hommes M., Primrosc R., Mavsaria
P.H., KRige J.E., Packing J., Control of hemorrhage in major
liver trauma. World Jornal of Surgen, 2007, 31:569.
8. Krige J.E., Borman P.C., Terblauche J., Terapeutic
perihepatic parking in complex liver trauma. Br. J. Surg.,
1992, 79:43.