stiinte med 1 2012.indd - Academia de Ştiinţe a Moldovei

346
ASPECTE PRACTICE DE CONDUITĂ
A NAŞTERII PREMATURE
____________________________________
Gheorghe Paladi, acad., prof. univ.,
Uliana Tabuica, dr. în med., conf. univ.,
Aliona Bogdan, rezidentă;
Ludmila Fonariuc, rezidentă,
USMF „Nicolae Testemiţanu”
Actualitatea temei
Prematuritatea rămâne una dintre priorităţile
obstetricii contemporane, fapt condiţionat de
multitudinea de complicaţii neonatale şi materne,
determinate de această patologie obstetricală.
Naşterea prematură are un impact social deosebit, fiind,
alături de malformaţiile congenitale, cea mai importantă
sursă de morbiditate şi mortalitate neonatală,
cu consecinţe tardive grave [7]. Naşterea prematură
este responsabilă de aproximativ 50% din mortalitatea
perinatală, între 70-80% din mortalitatea neonatală
timpurie, peste 65-75% (2/3) din mortalitatea
infantilă, precum şi de 40% din morbiditatea
neonatală şi 75% din decesele nou-născuţilor, care
nu sunt determinate de defecte congenitale.
Incidenţa naşterii spontane premature este
apreciată, în general, ca fiind în proporţie de 10%,
variind între 2,5% şi 30%, în mod particular fiind
dependentă de statutul socioeconomic al ţării. Dar
şi în ţările industrializate s-a constatat o creştere a
ratei naşterilor premature în ultimul deceniu, aceasta
fiind condiţionată de o apreciere mai bună al vârstei
de gestaţie, precum şi de majorarea incidenţei
naşterilor multiple, în special după implementarea
largă a tehnologiilor de reproducţie asistată.
În Republica Moldova rata naşterilor premature
rămâne stabilă pe parcursul ultimilor ani, atingând
în 2010 nivelul de 4,8%.
Manifestările clinice ale naşterii premature
sunt bine definite: contracţii uterine regulate,
schimbări anatomice ale colului uterin şi – deseori
primar – scurgerea prematură a lichidului amniotic
[4, 7].
Progresul ştiinţei medicale în domeniile obstetricii
şi perinatologiei, bacteriologiei, farmacologiei
au creat noi posibilităţi de a supraveghea
în dinamică evoluţia sarcinii, starea mamei şi a
fătului, pentru a interveni tempestiv atunci când
prelungirea sarcinii reprezintă un risc major pentru
mamă şi făt [1]. În ultimii ani, au fost lansate
noi concepţii radical diferite de cele ale obstetricii
clasice. Una dintre aceste concepţii este necesitatea
prelungirii sarcinii în caz de RPMP, aspectele
legate de tactica de conduită a acestui contingent
de gravide, prevenirea corioamnionitei, posibilitatea
efectuării operaţiei cezariene în caz de perioadă
alchidiană îndelungată, inclusiv pe fond de
corioamnionită incipientă [3, 5].
Buletinul AŞM
Succesele remarcabile obţinute în îngijirea
copiilor născuţi cu masă mică pesupun revizuirea
tacticii obstetricale orientate spre prolongarea maximală
a sarcinii, în funcţie de nivelul echipării
şi calificării serviciului perinatal. În legătură cu
aceasta este importantă definirea perioadei optime
de prolongare a sarcinii în funcţie de termenul de
gestaţie, precum şi de prezenţa indicaţiilor pentru
terminarea sarcinii [8]. Această tactică, după părerea
multor autori, contibuie la naşterea copiilor
cu o masă mai mare, la diminuarea mortalităţii perinatale,
frecvenţei patologiilor respiratorii grave
fără a majora incidenţa infecţiilor intrauterine şi a
letalităţii. Tactica poate fi utilizată doar în staţionarele
obstetricale specializate şi centre perinatale
dotate cu secţii de reanimare a nou-născutului
[9].
Problema finisării naşterii pe cale operatorie în
cazul sarcinii premature se decide individual [2].
Operaţia cezariană până la 30 de săptămâni de
gestaţie se efectuează strict după indicaţii din partea
mamei. În interesele fătului, la aceşti termeni
intervenţia operatorie este justificată la femeile cu
o anamneză obstetricală complicată (infertilitate
de durată, fertilizare in vitro, avort habitual), precum
şi în caz de evoluţie complicată a travaliului
în prezentaţie pelvină sau în poziţie incorectă (patologică)
a fătului.
Scopul studiului a fost aprecierea tacticii optime
de conduită şi evaluarea indicatorilor perinatali în
naşterile premature la termenele de gestaţie de 24-34
de săptămâni.
Material şi metode
A fost efectuată o analiză retrospectivă a 328 de
foi de observaţie ale pacientelor internate în secţiile
obstetricale ale IMSP SCM nr. 1 (unde se concentrează
toate naşterile premature din mun. Chişinău) cu
naştere prematură la termenele de 22-34 săptămâni,
în perioada 2009-2010.
Pacientele studiate au fost divizate în 3 loturi, în
funcţie de termenul sarcinii la care a survenit naşterea
prematură: lot I – 94 femei cu termenul de gestaţie de
22-28 săptămâni, lotul II – 98 paciente cu termenul
de 29-31 săptămâni şi lotul III – 136 femei la 32-34
săptămâni, fiecare lot fiind divizat în 2 subloturi în
raport de modalitatea naşterii: per vias naturalis sau
prin operaţie cezariană.
Fişele medicale au fost analizate, iar rezultatele
au fost colectate utilizând parametrii standardizaţi şi
o anchetă elaborată special. Indicii specifici evaluaţi
au fost: tactica conduitei naşterii, modul naşterii, indicaţiile
pentru operaţia cezariană, greutatea nou-născuţilor,
scorul Apgar la naştere, evaluarea perioadei
neonatale timpurii, morbiditatea şi mortalitatea neonatală.
Analiza statistică s-a efectuat prin aprecierea
mediei aritmetice, cu aplicarea testului Student (t).
Rezultatele studiului
În perioada 2009–2010, în IMSP SCM nr. 1 au
fost internate 328 de paciente cu naştere prematură