stiinte med 1 2012.indd - Academia de Ştiinţe a Moldovei

310
Buletinul AŞM
mm, contur regulat, ecogenitatea medie, parenchimul
omogen. Splina – 66 mm, parenchimul omogen. Rinichiul
drept – 80x34 mm, rinichiul stâng – 81x35 mm,
parenchimul 10 mm bilateral, calicele pe dreapta 9-10
mm. Formaţiuni sau lichid liber nu se depistează.
La scintigrafia hepatică sunt prezente modificări
difuze parenchimatoase şi hepatomegalie (fi gura 6).
La scintigrafia pulmonară se determină diminuarea
fluxului sangvin în plămânul stâng (fi gura 7).
Figura 4. Pacientul C. plăci stearinice intraoperator.
Figura 6. Scintigrafi a hepatică pacientului C. la 2
luni după traumatism şi postoperator.
Figura 5. Pacientul C. postoperator.
Copilul a urmat un tratament postoperator complex
de reechilibrare hidroelectrolitică, metabolică,
acido-bazică, hematologică, antibioterapie, combaterea
parezei intestinale, hepatoprotectoare şi 5 operaţii
de plasmofereză.
La examenul ecografic postoperator ficatul lobul
drept – 86 mm, lobul stâng – 36 mm, contur regulat,
parenchimul omogen, în lobul drept se determină o
formaţiune cu dimensiunile de 36x26 mm, cu conţinut
lichid, vena portă – 4 mm. Pancreasul – 9x9x9
mm, contur regulat, ecogenitatea medie, parenchimul
omogen. Splina – 62 mm, parenchimul omogen.
Rinichiul drept 84x33 mm, rinichiul stâng – 78x33
mm, parenchimul – 10 mm bilateral. Formaţiuni sau
lichid liber în cavitatea abdominală nu au fost depistate.
La a 14-a zi postoperatorie în starea generală –
satisfăcătoare, cu cicatrizarea primară a plăgii şi cu
dren în bursa omentală mică. Copilul este externat la
domiciliu pentru tratament ambulatoriu.
La prima reinternare programată în decembrie
2011, se constată o stare generală bună, constante
biologice normale, în examenele de laborator careva
schimbări patologice nu se determină.
Ecografia abdominală indică: ficatul lodul drept
– 81 mm, lobul stâng – 39 mm, contur neregulat, parenchimul
omogen, ecogenitatea medie, vena portă –
5 mm, vezica biliară periformă. Pancreasul 10x9x9
Figura 7. Scintigrafi a pulmonară pacientului C.
la 2 luni posttraumatism şi postoperator.
Esofago-gastroduodenoscopia evidenţiază un reflux
duodenogastral, gastroduodenopatie eritematoasă.
Discuţii
Orice traumatism al organelor interne, în special
abdominale, prezintă un risc de catastrofă gravă, care
necesită manipulaţii urgente. Deteriorarea organului
parenchimatos se asociază cu hemoragie internă, cu
anemie în creştere şi dereglări hemodinamice majore.
97% de leziuni la copii sunt reprezentate de trauma
bontă abdominală. Expunerea cea mai mare la traumătisme
o au splina şi ficatul. Traumatismele hepatice
la copii se întâlnesc mai frecvent decât la adulţi,
reieşind din particularităţile anatomo-fiziologice
(coastele sunt mai mobile şi la o acţiune puternică se
pot deplasa spre ficat). În plus, ficatul la copii nu este
complet dezvoltat şi are o carcasă conjunctivă mai
slabă decât la adult.
La băieţi traumatismul organelor interne abdominale
se întâlneşte de 4 ori mai frecvent decât la fete,
ca urmare a mobilitaţii lor mai mari.
Traumatismele ficatului sunt, de regulă, foarte