Parlamentarismul in Romania: diagnoza si propuneri de reforma

More documents

Recommendations

Info

II. RELAŢIA CU PUTEREA EXECUTIVĂ: PARLAMENTUL, O MAŞINĂ DE VOT Creşterea gradului de complexitate al societăţilor moderne a însemnat naşterea unei nevoi obiective de a avea guverne care să aibă la dispoziţie mecanisme instituţionale sofisticate pentru a putea conduce economia şi aparatul birocratic tot mai ramificat şi diversificat. Scăderea rolului parlamentelor în chestiunile de detaliu ale guvernării societăţilor moderne şi concentrarea activităţii instituţiilor ce reprezintă voinţa naţiunii asupra problemelor principale ale societăţii este o tendinţă care poate fi uşor identificabilă în parlamentarismul ultimului secol. Chiar dacă parlamentele şi-au extins aria de expertiză, rolul acestora s-a concentrat asupra abordării politice a problemelor din societate, mai puţin asupra celor de natură tehnică, astfel încât în competiţia dintre puterea executivă şi cea legislativă prima a avut argumentul „cunoaşterii comprehensive a realităţii”. De asemenea, în plus faţă de motivaţia complexităţii societăţilor moderne, guvernele au dezvoltat tendinţa de a-şi subjuga instituţia parlamentară, prin utilizarea adesea excesivă a argumentului „acţiunii imediate”, eludând astfel controlul democratic. Plecând de la aceste observaţii de natură generală privind instituţia parlamentară în regimurile democratice, în cele ce urmează analizăm modul în care s-a desfăşurat în România funcţia de control parlamentar asupra Executivului, începând cu anul 1992. Potrivit regulamentelor parlamentare, deputaţii şi senatorii din Parlamentul României îşi exercită atribuţiile de control în raport cu Guvernul prin formularea de întrebări, interpelări, moţiuni simple şi moţiuni de cenzură, în baza art. 112 şi art. 113 din Constituţia României. De asemenea, în arsenalul pe care partidele parlamentare îl au la dispoziţie pentru a controla puterea executivă se află şi comisiile de anchetă, însă acestea pot fi create şi pentru analizarea unor probleme care nu ţin exclusiv de sfera activităţii guvernamentale. a) Controlul parlamentar: de la Constituţie la practică Întrebările şi interpelările sunt cele mai simple şi uzitate instrumente de control parlamentar. Procedura de adresare a întrebărilor, interpelărilor şi moţiunilor simple este descrisă în regulamentele Camerei Deputaţilor şi Senatului. Întrebările pot fi formulate în scris sau oral iar Guvernul şi membrii săi sunt obligaţi să formuleze răspunsuri la acestea. Întrebările constau într-o simplă cerere de a răspunde dacă un fapt este adevărat, dacă o informaţie este exactă, dacă Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice înţeleg să comunice Parlamentului informaţiile cerute ori dacă Guvernul are intenţia de a lua o hotărâre într-o problemă determinată. Interpelările, în schimb, sunt formulate numai în scris şi pot fi adresate de către un grup parlamentar sau mai mulţi deputaţi, pentru a se solicita explicaţii în legătură cu politica Guvernului în probleme importante ale activităţii sale interne sau externe. Pentru a putea analiza efectivitatea modului de realizare a controlului parlamentar prin intermediul întrebărilor şi interpelărilor, am creat un Indice de control parlamentar 6 (ICP). Acesta este calculat prin raportul dintre suma întrebărilor şi interpelărilor şi numărul de parlamentari care au pus acele întrebări şi interpelări (vezi tabelul 2). Analiza dinamicii ICP în perioada 1992-2010 pune în evidenţă câteva concluzii: 6 Florin Abraham, România de la comunism la capitalism, 1989-2004. Sistemul politic, Tritonic, Bucureşti, 2006, pp.201-205 16
parlamentarii partidelor de opoziţie sunt mai activi decât cei ai puterii, situaţie care poate fi explicată atât prin dorinţa de creştere a vizibilităţii partidelor din afara arcului guvernamental, cât şi prin funcţionarea unor mecanisme de consultare şi dialog între guvern şi parlamentarii partidelor aflate la putere în cadrul grupurilor parlamentare; numărul întrebărilor şi interpelărilor se află într-o dinamică ascendentă, semn că parlamentarii consideră cele două forme de control parlamentar drept o metodă de afirmare personală; nivelul de reactivitate al guvernelor a fost diferit, tendinţa generală fiind însă aceea în care cabinetele care au dispus de o majoritate confortabilă să fie mai puţin receptive decât cele mai vulnerabile. Cabinetul Călin Popescu-Tăriceanu a fost cel mai deschis în a răspunde interpelărilor şi întrebărilor parlamentarilor, în contextul în care din 2007 avea o bază parlamentară fragilă. Guvernul Nicolae Văcăroiu a oferit cele mai puţine răspunsuri la întrebările şi interpelările parlamentarilor. Tabel 2: Indicele de control parlamentar: 1992-2010 PDSR/ PSD/PSD+PC PNŢCD+ PER PD; PD-L PL’93 + PAC; PNL** PRM UDMR Minorităţi Indep. Întrebări 1993-96 411 412 128 58 73 127 30 224 Interpelări 1992- 1996 85 273 159 38 54 83 10 105 Răspunsuri întrebăriinterpelări 1993- 76,1 (%) 78,8 (%) 83,6 (%) 89,5 (%) 74 (%) 88,2 (%) 90 (%) 85,7 (%) 1996 ICP* 1993-1996 4,23 15,2 6,6 8,8 7,9 7,7 3,1 3,2 Întrebări 1997- 2000 Interpelări 1997- 2000 Răspunsuri întrebăriinterpelări 1997- 2000 468 274 66 74 2 36 14 107 491 71 52 16 125 7 4 245 83,5 (%) 89,2 (%) 79,6 (%) 81 (%) 85 (%) 88,4 (%) 83,3 (%) 82 (%) ICP 1997-2000 Întrebări 2001- 2004 Interpelări 2001- 2003 Răspunsuri întrebăriinterpelări 2001- 2004 ICP 2001-2004 12 3.8 2.7 2.9 6.6 1.72 1.2 8.4 445 - 312 268 699 173 115 250 115 - 139 284 1019 40 52 39 90,8 (%) - 83,8 (%) 86,2 (%) 88,4 (%) 79,8(%) 75,4 (%) 80,6 (%) 4 - 3,6 3,4 6,2 2,7 5 9,3 17
Page 1 and 2: Raport de analiză politică Parlam
Page 3 and 4: Lista tabelelor Tabel 1: Numărul d
Page 5 and 6: După forţarea abdicării domnitor
Page 7 and 8: Republicii. Biroul Executiv al CPUN
Page 9 and 10: în ansamblul sistemelor bicamerale
Page 11 and 12: Tabel 1: Numărul de parlamentari r
Page 13 and 14: pentru parlamentarii români reprez
Page 15: din numărul de voturi în cazul in
Page 19 and 20: În timpul guvernării PSD, 2000-20
Page 21 and 22: ) Ordonanţele de urgenţă: între
Page 23 and 24: globală a numărului legilor adopt
Page 25 and 26: depus moţiune de cenzură de aceas
Page 27 and 28: III. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ - UN
Page 29 and 30: Figura 3: Dinamica sesizărilor de
Page 31 and 32: Tabelul 4: Numărul sesizărilor Cu
Page 33 and 34: diferende decât toţi predecesorii
Page 35 and 36: a) Votul obligatoriu în Uniunea Eu
Page 37 and 38: candidaţii/partidele aflate pe bul
Page 39 and 40: aceste categorii ar fi afectate în
Page 41 and 42: 62 de deputaţi. Dacă se păstreaz
Page 43 and 44: Notă: *În alegerile din 2000 PSDR
Page 45 and 46: operaţiunea de votare trebuie să
Page 47 and 48: Pragul electoral a fost determinat
Page 49 and 50: i) Discrepanţe majore în magnitud
Page 51 and 52: campanie, numărul candidaţilor re
Page 53 and 54: 4. Controlul parlamentar asupra put
Page 55 and 56: RECOMANDĂRI În condiţiile existe
Page 57 and 58: introducerea unei moţiuni de cenzu
Page 59 and 60: subdimensionată. Propunem această

Parlamentarismul in Romania: diagnoza si propuneri de reforma

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?