Parlamentarismul in Romania: diagnoza si propuneri de reforma

Luxemburg
A. Nivelul prezenţei la vot la ultimele trei alegeri parlamentare: 57,51% (2009), 56,50%
(2004), 56,92% (1999).
B. Sancţiuni pentru absenţă: amendă de 100 euro sau mai mult, crescând în funcţie de numărul
de abateri până la 1000 de euro.
C. Elemente specifice: votul este voluntar pentru cetăţenii cu vârsta mai mare de 70 de ani.
Observaţii generale:
Studii comparative au demonstrat că prezenţa la vot creşte odată cu introducerea votului
obligatoriu. În funcţie de numărul de ţări luat în calcul şi de perioada acoperită, media
creşterii are valori aflate între 7% 10 şi 16% 11 .
În genere, creşterea este invers proporţională cu nivelul participării anterior introducerii
votului obligatoriu. În alte cuvinte, această măsură are efecte cu atât mai mari cu cât
prezenţa la vot era mai scăzută înainte de adoptarea ei 12 . De exemplu, introducerea
votului obligatoriu în Austria a mărit nivelul prezenţei la vot de la 90% la 93% (o
creştere infimă, probabil responsabilă pentru eliminarea obligativităţii votului în anul
2004), în timp ce în Australia procentul cetăţenilor care au participat la vot s-a mărit de
la 62% la 91%.
Consensul în literatura de specialitate este că introducerea votului obligatoriu are un
efect perceptibil asupra prezenţei la vot, chiar dacă sancţiunile pentru non-votanţi sunt
minore.
b) Constituţia României şi votul obligatoriu
Prevederile Constituţiei României, în forma sa actuală, identifică votul ca fiind un drept
cetăţenesc şi nu o obligaţie. Astfel, art. 36 menţionează la alin. 1: „Cetăţenii au drept de vot de
la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv”. În acelaşi sens, art. 54-57, care
exprimă îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor, nu conţin prevederi privind votul, ele făcând
referire exclusiv la apărarea ţării, impozite, taxe şi neîncălcarea drepturilor şi libertăţilor altor
cetăţeni.
Introducerea votului obligatoriu ar putea fi o încălcare a prevederilor constituţionale
privind drepturile cetăţeneşti. Temeiurile pe care s-ar putea baza un astfel de punct de vedere
sunt:
Art. 1, alin. 3, care afirmă că „drepturile şi libertăţile cetăţenilor (..) reprezintă valori
supreme (...) şi sunt garantate”. Acest alineat poate fi perceput ca protejând libertatea de
a Nu vota.
Prevederile art. 62 şi 81, care stipulează că cele două camere ale Parlamentului şi
Preşedintele sunt aleşi prin „vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat”. Atât
obligativitatea prezenţei la secţia de vot în ziua scrutinului, cât şi cea de a alege dintre
10
Franklin Mark, „Electoral Participation” in Comparing Democracies: Election and Voting in Global
Perspective, ed. Laurence LeDuc, Richard G. Niemi, Pippa Norris, Thousand Oaks, Sage, California, SUA, 1996,
p.227.
11 Carolina Fornos, „Explaining Voter Turnout in Latin America”, teză de master, Louisiana State University,
1996, p.34-35.
12 Wolfgang Hirczy, „The impact of mandatory vote laws on turnout: a quasi-experimental approach”, Electoral
Studies nr. 13 (March 1994): p.64-76.
36