Parlamentarismul in Romania: diagnoza si propuneri de reforma

adicală, prin diferenţierea Camerei Deputaţilor şi Senatului atât în ceea ce priveşte
modul de constituire, cât şi a competenţelor fiecăreia;
moderată, în sensul menţinerii aceluiaşi mod de constituire, dar a adâncirii
diferenţierilor de competenţe.
Varianta radicală
În statele unitare care consacră un parlament bicameral, diferenţierea prerogativelor
între cele două camere se întemeiază, de regulă, pe o reprezentativitate diferită a acestora
(camera superioară are o legitimitate mai redusă decât camera inferioară), ilustrată de procedura
diferită de desemnare a membrilor fiecăreia. Un exemplu în acest sens este Franţa, care are un
parlament bicameral, alcătuit din Adunarea Naţională şi Senat. Adunarea Naţională (Camera
inferioară) este alcătuită din deputaţi aleşi prin sufragiu universal direct. Membrii Senatului
(Camera superioară) sunt aleşi în cadrul departamentelor de câte o Adunare de „mari electori”,
compusă din deputaţii şi consilierii generali din departament, la care se adaugă reprezentanţii
aleşi de consiliile municipale, dintre membrii acestora.
Un asemenea model ar putea fi avut în vedere şi în România, în perspectiva unei
viitoare revizuiri constituţionale. Astfel, s-ar putea imagina un sistem în care Camera
Deputaţilor să fie aleasă prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, iar senatorii să
fie aleşi în cadrul judeţelor, de către o adunare/colegiu de electori, alcătuită din consilierii
judeţeni, precum şi din reprezentanţi ai consiliilor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor
din judeţul respectiv (la care s-ar putea adăuga şi deputaţii aleşi în cadrul fiecărui judeţ).
În privinţa competenţelor, Camera Deputaţilor ar avea atribuţii exclusive în privinţa
adoptării bugetului şi a votării cabinetului, respectiv a moţiunii de cenzură. Senatul, devenind
reprezentantul comunităţilor locale, ar realiza controlul şi ar face numiri în legătură cu
administraţia publică. De asemenea, Senatul poate avea rolul de ratificare a tratatelor
internaţionale la care România este parte.
Varianta moderată
Alegerea membrilor celor două camere prin aceeaşi procedură, respectiv prin vot
universal, direct şi secret, le conferă atât deputaţilor cât şi senatorilor acelaşi tip de legitimitate.
Diferenţierea între senatori şi deputaţi se poate face, în acest caz, prin faptul că senatorii ar
putea fi aleşi în colegii uninominale, prin vot majoritar, câte unul pentru fiecare judeţ şi sector
al Municipiului Bucureşti. Deputaţii ar trebui aleşi printr-un sistem electoral mixt.
În condiţiile constituirii celor două Camere ale Parlamentului prin acelaşi mecanism al
votului direct, varianta moderată constă în diferenţierea între Camera Deputaţilor şi Senat doar
în domeniul competenţelor acestora. În acest sens, se poate merge pe direcţia deschisă prin
modificarea constituţională din anul 2003, în sensul definirii şi mai precise a materiilor în care
una dintre camere are rol decizional, în caz de divergenţă camera inferioară putând avea votul
decisiv. O altă direcţie de abordare poate fi aceea în care, aşa cum indicam anterior, Senatul
poate îndeplini rolul de reprezentant al comunităţilor locale, respectiv de a avea competenţe în
domeniul politicii internaţionale.
c) Întărirea controlului asupra puterii executive
În vederea întăririi controlului parlamentar asupra Executivului, în perspectiva unei
reforme constituţionale, recomandăm realizarea următoarelor modificări:
56