Parlamentarismul in Romania: diagnoza si propuneri de reforma

operaţiunea de votare trebuie să fie foarte simplă, astfel încât orice persoană să-şi poată
exprima opţiunea politică, iar aceasta să poată rămâne confidenţială.
În raport de aceste cerinţe generale pentru un sistem electoral într-o societate
democratică putem analiza actuala legislaţie electorală.
b) Geneza legii electorale din 2008
Alegerile parlamentare desfăşurate în România în perioada 1990-2004 au avut loc
conform unui sistem proporţional, în care votanţii erau puşi în situaţia de a alege între liste
alcătuite de partidele politice. Această situaţie a fost considerată, mai întâi de către jurnalişti şi
anumiţi lideri ai „societăţii civile”, apoi şi de către politicieni, inacceptabilă. S-a creat o
adevărată mitologie a „votului uninominal”, acesta fiind considerat soluţia miraculoasă pentru
aşa-numita „reformă a clasei politice”.
Dacă până în anul 2004 discuţiile privind reforma electorală aveau un grad înalt de
generalitate, în condiţiile în care niciun partid politic nu era interesat în mod real într-o atare
transformare, odată cu venirea la putere a lui Traian Băsescu subiectul a intrat în malaxorul
abordării populiste. În anul 2005, dezbaterea privind sistemul electoral a fost transformată întrun
subiect al competiţiei politice de către PSD, în condiţiile în care liderul de atunci al
partidului, Mircea Geoană, dorea să dea substanţă formulei „Noul PSD” printr-o propunere
privind trecerea la sistemul uninominal şi parlamentul unicameral.
Traian Băsescu a plusat însă, în condiţiile în care avea şi mijloacele legale pentru a face
acest lucru. Pe data de 14 februarie 2007, în cadrul unui discurs în Parlament, Traian Băsescu
motiva necesitatea introducerii votului uninominal întrucât numai astfel s-ar fi putut atinge
următoarelor obiective:
reducerea dependenţei oamenilor politici de partide: „politicienii români dau socoteală,
în primul rând, şefilor de partid şi deloc sau aproape deloc comunităţilor care îi aleg”;
responsabilizarea clasei politice faţă de alegători într-o manieră mai eficientă decât în
cazul votului pe liste: „practica ascunderii în spatele listelor de partid, a migraţiei dintrun
judeţ în altul, în speranţa că anonimatul va proteja din nou interesele încă un ciclu
electoral au fost în aceşti 17 ani modalităţi de a evita responsabilitatea directă în faţa
cetăţenilor”;
racordarea politicienilor la nevoile cetăţenilor: „în actualul sistem electoral sunt mai
importante controlul asupra pârghiilor statului şi înţelegerile de culise decât sprijinul
opiniei publice şi dorinţa acesteia de reformă”;
destabilizarea structurii ierarhice de partid, în sensul reducerii drastice a importanţei
forurilor centrale, respectiv scăderea importanţei liderilor naţionali: „votul uninominal
va inversa raporturile de putere în cadrul partidelor - ajungându-se la situaţia în care
conducerea partidului va depinde de sprijinul parlamentarilor, nu parlamentarii de
sprijinul conducerii” şi „votul uninominal va inversa raporturile de putere în cadrul
politicii româneşti - printr-un transfer de putere de la conducerea partidelor către
electoratul de la nivel local”;
restabilirea unei încrederi puternice a cetăţenilor în politicieni: „în lipsa unei măsuri
imediate de reformare a clasei politice există riscul pierderii totale a încrederii în clasa
politică, precum şi riscul unui vot de blam generalizat la adresa clasei politice
româneşti”.
45