Parlamentarismul in Romania: diagnoza si propuneri de reforma

Tabelul 4: Numărul sesizărilor Curţii Constituţionale de către Parlament
Legislatură/
autorul
sesizării
Parlamentari Grup Preşedintele
uneia dintre
Camere
Total
Sesizări / an
1992 - 1996 48 4 4 56 14.0
1997 - 2000 27 1 0 28 7.0
2001 - 2004 20 3 0 23 5.8
2005 - 2006 23 3 3 29 14.5
2007 12 1 1 14 14.0
2008 16 0 2 18 18.0
2009 9 2 2 13 13.0
2010 23 0 2 25 25.0
Sursa: http://www.ccr.ro/statistics/pdf/ro/activ12_2010.pdf (prelucrare date)
Lecturarea datelor cuprinse în tabelul de mai sus permite efectuarea câtorva observaţii:
Ritmul sesizării Curţii de către Parlament a crescut în mod ameţitor faţă de ritmul din
perioada guvernării Adrian Năstase. Dacă în perioada 2001-2004 Curtea era sesizată de
către Parlament aproximativ o dată la două luni, după 2005 Parlamentul apelează la
fiecare 20 de zile calendaristice la Curte pentru a rezolva diferende şi a da soluţii
juridice. În fapt, Curtea a devenit un supra-parlament, căruia parlamentarii îi cer sfatul
sau apelează la cenzura lui extrem de des.
Scăderea semnificativă din anul 2009 (prin comparaţie cu anul anterior şi cel următor)
este datorată absenţei PSD din rândul opozanţilor puterii şi, deci, a contestatarilor pe
cale constituţională a măsurilor întreprinse de aceasta.
Dacă se iau în calcul ultimii zece ani, se poate concluziona că prezenţa PSD în opoziţie
este corelată cu un număr mai mare de sesizări a Curţii Constituţionale de către
Parlament. În cazul în care există o legătură cauzală, ea poate fi descrisă în termenii
următori: atunci când s-a aflat în opoziţie, PSD a încercat să bareze acumularea de
putere de către oponenţi folosind aceleaşi mijloace ca şi aceştia, şi anume apelând la
Curtea Constituţională.
Indiferent de subiect, Parlamentul a apelat mai des la Curte după instalarea la puterea a
lui Traian Băsescu şi a Alianţei D.A. O analiză pur statistică a fenomenului nu cuprinde însă
toate aspectele sale importante. Subiecte extrem de sensibile pentru funcţionarea statului,
precum suspendarea preşedintelui sau soluţionarea unor conflicte juridice între autorităţi,
făcuseră arareori obiectul examinării de către Curte în România pre-băsesciană. În ultimii ani,
ele au devenit un obiect de studiu relativ comun pentru judecătorii Curţii, acestora cerându-li-se
să soluţioneze astfel de probleme în medie odată la opt luni.
31