Parlamentarismul in Romania: diagnoza si propuneri de reforma

La 28 octombrie 2010, Executivul şi-a angajat răspunderea pentru Proiectul de lege a
educaţiei naţionale. Opoziţia a depus imediat o moţiune de cenzură, intitulată Legea educaţiei
naţionale, o lege antieducaţie şi antiromânească. În plus, Preşedintele Senatului, dl. Mircea
Geoană, a depus o contestaţie la Curtea Constituţională, pe marginea conflictului dintre
Executiv şi Legislativ, datorită existenţei unui proiect de lege similar în dezbaterea
parlamentului. Curtea Constituţională a decis, în şedinţa sa din 3 noiembrie 2010, că asumarea
răspunderii guvernului este neconstituţională. La rândul său, Guvernul a depus o contestaţie la
Curtea Constituţională pe 15 noiembrie 2010, privind amânarea dezbaterii moţiunii de cenzură
pe marginea asumării răspunderi privind legea educaţiei, considerând că astfel este blocată
procedura constituţională. De data aceasta, în şedinţa din 23 noiembrie 2010, Curtea
Constituţională a considerat, în mod surprinzător şi în contradicţie cu decizia sa anterioară, că
procedura asumării răspunderii şi moţiunea de cenzură aferentă trebuie continuate (!). Opoziţia
a refuzat însă dezbaterea moţiunii, considerând că prima decizie a Curţii făcea inutilă
procedura. În aceste condiţii, la data de 14 decembrie 2010, preşedinta Camerei Deputaţilor,
Roberta Anastase, a informat parlamentarii că legea educaţiei a fost adoptată tacit. Deşi
opoziţia a depus o nouă sesizarea la Curtea Constituţională, decizia Curţii din 4 ianuarie 2011 a
fost că legea a fost adoptată în mod legal.
Tot la data de 14 decembrie, guvernul Emil Boc (III) şi-a angajat răspunderea pentru
Proiectul de lege-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi
pentru Proiectul de lege privind salarizarea. Opoziţia a depus moţiunea de cenzură intitulată
Legea privind salarizarea în anul 2011 – ultima ţeapă trasă românilor de Guvernul Băsescu-
Udrea-Boc, însă aceasta nu a mai fost dezbătută datorită tentativei de sinucidere a angajatului
TVR, Andrei Sobaru, în semn de protest faţă de măsurile luate de guvernul Boc, chiar în plen,
în momentul discursului premierului. În urma acestui incident dramatic, opoziţia a părăsit
lucrările parlamentului, iar parlamentarii majorităţii nu au votat moţiunea. Moţiunea a fost
respinsă pentru că nu a existat niciun vot în favoarea acesteia, în condiţiile absenţei din
parlament a iniţiatorilor acesteia. Sesizările de neconstituţionalitate a celor două legi, depuse de
opoziţie la Curtea Constituţională au fost respinse.
În concluzie, observăm că procedura angajării răspunderii a devenit tot mai mult un
instrument prin care puterea încearcă nu atât să-şi testeze susţinerea parlamentară, dacă opoziţia
nu ar depune moţiuni de cenzură, cât o metodă de a evita dezbaterile parlamentare. A doua
observaţie importantă este aceea că, deşi în mod formal se respectă cerinţa constituţională a
angajării răspunderii asupra unui singur proiect de lege, în realitate actul normativ supus
aprobării în baza art. 114 din Constituţie reglementează mai multe domenii, astfel încât abuzul
puterii executive este mascat sub o aparenţă de legalitate.
26