Parlamentarismul in Romania: diagnoza si propuneri de reforma

depus moţiune de cenzură de această dată, iar legea a fost aprobată, contribuind la accelerarea
creşterii economice a ţării.
Pe data de 18 decembrie 2001, guvernul şi-a angajat răspunderea asupra Declaraţiei de
politică generală privind bilanţul primului an de guvernare. Gestul avea ca scop confirmarea
politicilor guvernului şi continuarea acestora în perioada următoare. Moţiunea de cenzură
depusă de opoziţie a fost respinsă, iar politicile au continuat să fie aplicate.
La data de 31 martie 2003, guvernul şi-a asumat răspunderea asupra Proiectului de lege
privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a
funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Proiectul era
impus de cerinţele aderării la UE în domeniul transparenţei instituţiilor publice şi a combaterii
corupţiei. Guvernul a dorit să dea un semnal pozitiv în acest sens. Prin respingerea moţiunii de
cenzură depusă de opoziţie, proiectul a fost adoptat, contribuind decisiv la aderarea României
la UE.
În timpul guvernării Călin Popescu-Tăriceanu, procedura angajării răspunderii a fost
folosită de două ori, în contexte politice diferite. Pe 14 iunie 2005, guvernul şi-a angajat
răspunderea asupra Proiectelor de lege ale proprietăţii şi reformei justiţiei. Decizia
guvernamentală constituia însă un pretext pentru o moţiune de cenzură iminentă a opoziţiei, ce
ar fi declanşat alegerile anticipate, variantă agreată de preşedinte şi de premier în acel moment,
în contextul existenţei unei coaliţii de guvernare fragile. În urma respingerii moţiunii de
cenzură depusă de opoziţie, proiectele de lege au fost contestate de către PSD la Curtea
Constituţională, ele fiind declarate neconstituţionale. Premierul Tăriceanu, deşi a declarat iniţial
că îşi dă demisia, a renunţat la aceasta, conştient de pericolul de a nu mai fi nominalizat de
Traian Băsescu pentru a forma un nou cabinet.
La 29 octombrie 2007, în urma eşuării procedurii de demitere a preşedintelui, tensiunile
politice principale nu au mai fost la nivel parlamentar, ci între preşedintele Traian Băsescu şi
premierul Călin Popescu-Tăriceanu, aflat în fruntea unui guvern minoritar. În contextul acestei
confruntări, şi în condiţiile apropierii alegerilor pentru Parlamentul European, Traian Băsescu a
decis convocarea în aceeaşi zi cu alegerile a unui referendum consultativ pentru introducerea
votului uninominal. PNL a dorit să preia iniţiativa politică în această dispută, angajându-şi
răspunderea pentru Proiectul de lege electorală pentru introducerea votului uninominal.
Susţinut tacit de către PSD în Parlament (nu a fost depusă o moţiune de cenzură), proiectul a
trecut, însă a fost invalidat de Curtea Constituţională, la sesizarea preşedintelui Traian Băsescu.
În timpul guvernării Emil Boc au existat patru angajări ale răspunderii guvernului. La
15 septembrie 2009, Executivul şi-a angajat răspunderea pentru Proiectele de lege ale educaţiei
naţionale, salarizării unitare şi ale reorganizării unor autorităţi şi instituţii publice. Decizia
politică a fost rezultatul compromisului între partidele de guvernare (PD-L şi PSD), pentru a
evita prelungirea disputelor politice şi contestărilor din partea parlamentarilor PSD. Moţiunea
de cenzură depusă de opoziţie (PNL şi UDMR) a fost respinsă la vot şi legile au fost adoptate.
Totuşi, aplicarea lor integrală nu a fost posibilă datorită verdictului de neconstituţionalitate al
Curţii Constituţionale privind Legea educaţiei naţionale şi a lipsei normelor de aplicare în cazul
Legii salarizării unitare.
În 7 iunie 2010 guvernul Emil Boc (III) şi-a angajat răspunderea pentru Proiectul de
lege privind scăderea pensiilor şi salariilor. Moţiunea de cenzură depusă de opoziţie a primit
mai multe voturi pentru decât împotrivă (228 la 197), însă nu a întrunit numărul minim de
voturi necesare (236), fiind respinsă. Contestarea legilor la Curtea Constituţională a avut însă
succes parţial, scăderea pensiilor fiind declarată neconstituţională.
25