Parlamentarismul in Romania: diagnoza si propuneri de reforma

Mesajul din Parlament al lui Traian Băsescu are meritul de a sintetiza argumentele ce
compun ceea ce poate fi denumit „mitul votului uninominal”. Discursul din Parlament era un
preambul pentru ceea ce a urmat, convocarea unui referendum naţional consultativ care s-a
suprapus cu alegerile pentru Parlamentul European din 25 noiembrie 2007. Cetăţenii români au
fost chemaţi să răspundă prin „Da” sau „Nu” la întrebarea: „Sunteţi de acord ca, începând cu
primele alegeri care vor fi organizate pentru Parlamentul României, toţi deputaţii şi senatorii să
fie aleşi în circumscripţii uninominale, în baza unui scrutin majoritar în două tururi”. Deşi
doar 26,45% dintre alegători s-au prezentat la referendum, un procent insuficient pentru
validarea acestuia, răspunsul a fost pozitiv într-o proporţie masivă: 81,34% dintre aceştia
votând „Da”.
Pentru partidele care au participat la suspendarea lui Traian Băsescu, PSD şi PNL,
referendumul în sine era o înfrângere politică, deoarece le-a fost limitată aria de opţiuni. PSD a
căzut victimă propriei sale strategii de învingere prin populism a lui Traian Băsescu, iar PNL a
căutat să salveze aparenţele prin angajarea răspunderii de către cabinetul Călin Popescu-
Tăriceanu asupra unei variante de scrutin mixt. Aceasta a fost contestată cu succes de
preşedinte la Curtea Constituţională. Pe data de 29 ianuarie 2008 Traian Băsescu a adresat o
cerere scrisă partidelor parlamentare care avea ca subiect adoptarea sistemului pe care îl
propusese populaţiei cu câteva luni mai devreme, primind un răspuns negativ. După câteva luni
de negocieri, Camera Deputaţilor a adoptat legea „votului uninominal” în forma sa finală,
aceasta îndeplinind simultan următoarele condiţii: i) era o formulă de compromis între un
sistem proporţional şi unul uninominal de alegere a parlamentarilor, punându-se astfel în acord
cu rezultatele referendumului, dar şi cu faptul că acesta nu fusese declarat valid; ii) nu conţinea
elemente susceptibile de a fi declarate neconstituţionale.
c) Mecanismele legii electorale
Sistemul de vot adoptat de către Parlament şi folosit în cadrul alegerilor din anul 2008
este parţial rezultatul unei colaborări între Asociaţia ProDemocraţia şi partidele politice.
Asociaţia ProDemocraţia a propus conceptul iniţial, însă formula tehnică de alocare a
mandatelor a fost realizată de reprezentanţii partidelor politice parlamentare.
Principala noutate a Legii nr. 35/2008 este aceea că elimină „lista de partid” şi permite
înscrierea unui singur candidat de către fiecare competitor electoral (partid politic, alianţă sau
formaţiune a minorităţilor naţionale sau candidat independent) într-un colegiu. Nota definitorie
a noii legi este dată de articolul 5, alineatul 1, în care se afirma că „deputaţii şi senatorii se aleg
în colegii uninominale constituite potrivit prevederilor art.11, prin scrutin uninominal, potrivit
principiului reprezentării proporţionale”.
Acest lucru a însemnat redesenarea unităţilor electorale prin împărţirea circumscripţiilor
electorale plurinominale în colegii uninominale. În urma acestei operaţiuni s-a obţinut un total
de 137 de colegii uninominale pentru Senat şi 315 colegii uninominale pentru Camera
Deputaţilor, incluzând şi mandatele, două senatoriale şi patru de deputaţi, din circumscripţia nr.
43, nou înfiinţată, pentru cetăţenii români rezidenţi în afara graniţelor ţării. Colegiile au fost
inegal delimitate sub aspect demografic, fără respectarea principiului egalităţii de desemnare a
votului, urmărindu-se crearea unor colegii „favorabile” în funcţie de numărul de primari sau
votul politic obţinut de un partid într-o anumită zonă. Acest lucru a fost posibil printr-o decizie
a Guvernului Tăriceanu, care a eliminat prin OUG nr. 66/2008 restricţia potrivit căreia cel mai
mare colegiu uninominal să fie cu cel mult 30% mai mare decât cel mai mic colegiu
uninominal.
46