Parlamentarismul in Romania: diagnoza si propuneri de reforma

More documents

Recommendations

Info

Din dorinţa de a împiedica eventualele excese revoluţionare ale unei Camere, Legea fundamentală a României din 1991 a creat un parlament repetitiv, prin existenţa a două adunări simetrice în competenţe. Iar când între cele două Camere există divergenţe, procedura medierii instituie ad-hoc o a treia Cameră. Potrivit textelor constituţionale şi legilor electorale din România, metoda de alegere este similară pentru cele două Camere, prin vot universal, direct şi secret. Deşi ideea iniţială, cuprinsă în Decretul-lege nr. 92 din 14 martie 1990, era ca Senatul să reprezinte judeţele, în practică, nu există nicio diferenţă în modul de alegere şi reprezentare între senatori şi deputaţi, în afara normei de reprezentare mai mare pentru senatori. Competenţele celor două Camere au fost până la modificarea Constituţiei din 2003 identice. De asemenea, durata mandatului tuturor parlamentarilor este aceeaşi: patru ani. Formula de organizare a sistemului parlamentar din România este denumită, din aceste motive, bicameralism perfect, sau simetric. România reprezenta astfel un caz unic în Europa, formula de organizare a parlamentului fiind aceea în care Camerele nu se pot echilibra în mod real între ele, deoarece aveau aceleaşi competenţe şi sunt conduse de aceeaşi majoritate parlamentară. Constituţia modificată în 2003 include şi prevederi pentru departajarea competenţelor celor două Camere, fără a depăşi însă stadiul bicameralismului simetric. Prima schimbare adusă este cea referitoare la ordinea sesizării Camerelor, Constituţia realizând o ierarhizare a acestora. Camera Deputaţilor are calitatea de primă Cameră sesizată în domeniul proiectelor de legi şi propunerilor legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum şi proiectele legilor organice în privinţa contenciosului administrativ, organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi, organizarea generală a învăţământului etc. (art.75). De asemenea, Guvernul îşi exercită iniţiativa legislativă prin transmiterea proiectului de lege către Camera competentă să îl adopte, ca primă Cameră sesizată (art.74, al.3). A doua modificare importantă este limitarea timpului în care prima Cameră sesizată trebuie să se pronunţe, în termen de 45 de zile. Pentru coduri şi alte legi de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile. În cazul depăşirii acestor termene se consideră că proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate din oficiu, fără dezbatere (art.75, al.2). A treia modificare semnificativă adusă de Constituţia revizuită este dispariţia procesului de mediere: „după adoptare sau respingere de către prima Cameră sesizată, proiectul sau propunerea legislativă se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv” (art.75. al.3). În raporturile dintre executiv şi legislativ, Legea fundamentală revizuită în anul 2003 a redefinit situaţiile în care pot fi utilizate ordonanţele de urgenţă – conform vechilor prevederi, acestea puteau fi folosite în „cazuri excepţionale”, în timp ce, conform noii Constituţii, acestea pot fi utilizate numai în „cazuri extraordinare”. În acest fel s-a încercat stoparea abuzului de ordonanţe de urgenţă din partea guvernului. Problema ordonanţelor de urgenţă este că ele intră în vigoare de la data publicării lor în Monitorul Oficial, iar dezbaterea lor ulterioară de către parlament la poate schimba conţinutul, astfel încât se produce confuzie. b) Sistemul parlamentar din România în context european În cadrul acestei secţiuni a raportului ne propunem să analizăm comparativ parlamentarismul din România pe două mari dimensiuni: plasarea bicameralismului românesc 8
în ansamblul sistemelor bicamerale din statele Uniunii Europene, respectiv dimensiunea Parlamentului României prin raportare la numărul de locuitori. Bicameralismul simetric şi „excepţionalismul românesc” Studiile comparative internaţionale arată că aproape o treime dintre statele lumii au sisteme parlamentare bicamerale, iar două treimi unicamerale 2 . Din acest punct de vedere, se consideră în general că sistemele bicamerale sunt prezente în statele în care există o diversitate regională mai mare. Bicameralismul este clasificat în funcţie de trei criterii: modul de alegere a celor două Camere, durata mandatului fiecărei adunări, puterile formale constituţionale pe care le au acestea. În relaţie cu aceste criterii putem caracteriza şi sistemul parlamentar românesc. În timpul dezbaterilor din Adunarea Constituantă, deşi s-a propus iniţial un parlament unicameral, rezultatul final, în contextul disputelor dintre miniştrii Guvernului Roman şi o parte a parlamentarilor FSN, a fost o structură bicamerală. Motivaţiile acestei decizii au fost diverse, mergând de la ideea unui mai atent control parlamentar până la evitarea „câştigării unei omnipotenţe dictatoriale” de către instituţia legislativă. La acestea se adaugă şi tradiţia sistemului parlamentar ce a funcţionat până în 1946, bazat pe existenţa a două camere. La nivelul Uniunii Europene exisă alte 12 state membre cu un legislativ bicameral: Austria, Belgia, Cehia, Franţa, Germania, Irlanda, Italia, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Slovenia, Spania. Dacă în cazul unora din aceste state este vorba despre un sistem federal (Austria, Belgia, Germania, Spania – parţial), în care camera superioară este expresia reprezentării componentelor federale (landuri, comunităţi, autonomii), în altele este vorba despre tradiţia sistemului parlamentar (Franţa, Marea Britanie, Irlanda, Olanda). În funcţie de modul de alegere a celor două camere avem o clară diferenţiere în majoritatea acestor state. Astfel, în cea mai mare parte a lor, membrii camerei inferioare sunt aleşi prin vot proporţional pe liste închise (Austria, Cehia, Italia, Polonia, Spania) sau folosindu-se un tip combinat de vot proporţional şi preferenţial (Belgia, Irlanda, Olanda). În puţine cazuri sunt folosite tipuri de vot mixt (proporţional pe liste şi majoritar cu un singur tur), în Germania şi Slovenia, sau votul majoritar, în situaţiile specifice ale Franţei (cu două tururi) şi Marii Britanii (cu un singur tur) 3 . În cazul modului de alegere al camerei superioare, în cele mai multe cazuri membrii acesteia sunt aleşi indirect, de către organele guvernării locale (Austria, Franţa, Germania, Irlanda, Olanda, Slovenia) sau prin combinaţia alegerii indirecte cu vot proporţional (Belgia) sau preferenţial limitat (Spania). Doar în unele cazuri, membrii camerei superioare sunt aleşi prin alte tipuri de vot, cum ar fi tipul majoritar cu două tururi (Cehia), majoritar regional cu un tur (Polonia) sau proporţional regional (Italia). În cazul specific al Marii Britanii, membrii Camerei Lorzilor sunt desemnaţi ereditar. După cum se poate observa, modalitatea de alegere a celor două camere este în toate cazurile diferită. În România avem singurul sistem parlamentar bicameral din cadrul UE în care cele două camere sunt alese prin acelaşi sistem mixt uninominal-proporţional. Acest lucru se datorează opţiunii Adunării Constituante din perioada 1990-1991 de a echilibra cele două camere, conform principiului „ponderării” existent în tradiţia parlamentară românească încă din 2 Arend Lijphart, Modele ale democraţiei. Forme de guvernare şi funcţionare în treizeci şi şase de ţări, Polirom, Iaşi, 2000, p. 189-190. Vezi şi James R. Rogers, “An Informational Rationale for Congruent Bicameralism”, in Journal of Theoretical Politics, Vol.13, No.2, 2001, pp. 123–151 3 Andrei Sorescu (coord.), 25+2 modele electorale, I. sisteme electorale, Asociaţia Pro Democraţia, Bucureşti, 2006, pp. 13-35 9
Page 1 and 2: Raport de analiză politică Parlam
Page 3 and 4: Lista tabelelor Tabel 1: Numărul d
Page 5 and 6: După forţarea abdicării domnitor
Page 7: Republicii. Biroul Executiv al CPUN
Page 11 and 12: Tabel 1: Numărul de parlamentari r
Page 13 and 14: pentru parlamentarii români reprez
Page 15 and 16: din numărul de voturi în cazul in
Page 17 and 18: parlamentarii partidelor de opoziţ
Page 19 and 20: În timpul guvernării PSD, 2000-20
Page 21 and 22: ) Ordonanţele de urgenţă: între
Page 23 and 24: globală a numărului legilor adopt
Page 25 and 26: depus moţiune de cenzură de aceas
Page 27 and 28: III. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ - UN
Page 29 and 30: Figura 3: Dinamica sesizărilor de
Page 31 and 32: Tabelul 4: Numărul sesizărilor Cu
Page 33 and 34: diferende decât toţi predecesorii
Page 35 and 36: a) Votul obligatoriu în Uniunea Eu
Page 37 and 38: candidaţii/partidele aflate pe bul
Page 39 and 40: aceste categorii ar fi afectate în
Page 41 and 42: 62 de deputaţi. Dacă se păstreaz
Page 43 and 44: Notă: *În alegerile din 2000 PSDR
Page 45 and 46: operaţiunea de votare trebuie să
Page 47 and 48: Pragul electoral a fost determinat
Page 49 and 50: i) Discrepanţe majore în magnitud
Page 51 and 52: campanie, numărul candidaţilor re
Page 53 and 54: 4. Controlul parlamentar asupra put
Page 55 and 56: RECOMANDĂRI În condiţiile existe
Page 57 and 58: introducerea unei moţiuni de cenzu
Page 59 and 60:
subdimensionată. Propunem această
show all

Parlamentarismul in Romania: diagnoza si propuneri de reforma

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?