Parlamentarismul in Romania: diagnoza si propuneri de reforma

More documents

Recommendations

Info

uninominale. Mult-aşteptata „reformă a clasei politice” este o promisiune în care cetăţenii români nu mai investesc încredere, o sintagmă care nu mai trezeşte entuziasmul unui electorat structural dezamăgit. 9. Parlamentarismul românesc este în criză, dar nu orice „reformă” aduce progres. Dacă schimbarea actualului model de parlamentarism se va face în sensul adoptării sistemului unicameral şi al diminuării drastice a numărului de parlamentari, pentru a creşte în acest fel influenţa instituţiei prezidenţiale, atunci statu-quo-ul este preferabil oricărei aşa-zise „reforme”. De asemenea, din analiza funcţionării instituţiei parlamentare se poate extrage ideea că orice proiect de reformă autentică trebuie să fie unul sistemic, cuprinzând deopotrivă schimbări în arhitectura compoziţiei şi competenţelor Camerelor, transformări ale legislaţiei electorale, schimbări în modul de selecţie a elitelor politice de către partidele politice şi, nu în ultimul rând, abandonarea de către mass-media a retoricii anti-parlamentare, facile şi manipulatoare. 54
RECOMANDĂRI În condiţiile existenţei şi manifestării între principalele partide politice din România a unor clivaje puternice, în care abordarea partidocratică a interesului public este tot mai frecventă, suntem nevoiţi să operăm pe baza a două scenarii: primul este cel în care se ajunge la abordarea consensualistă a principalelor puncte ale unei reforme constituţionale, prin scoaterea acestui subiect din logica tradiţional electoralistă a partidelor politice; al doilea este acela al eşecului modificării Constituţiei, ca urmare a strategiilor conflictuale ale principalilor actori politici, situaţie în care ar putea fi adoptat doar un nou sistem electoral (variantă mai aproape de realitate în acest moment). a) Trecerea la regimul parlamentar clasic Alegerea Preşedintelui Republicii de către Parlament, cu menţinerea duratei mandatului prezidenţial la cinci ani, poate reprezenta o măsură prin care instituţia parlamentară ar deveni mai puternică iar o parte din conflictele interinstituţionale ar fi soluţionate. S-ar ajunge astfel la un echilibru mai corect între funcţiile constituţionale ale Preşedintelui şi puterea sa politică, garantându-se atât faptul că funcţia esenţială de mediator între stat şi societate, precum şi între instituţiile statului nu va rămâne neexercitată (astfel cum se întâmplă în prezent), cât şi faptul că abuzul în exercitarea respectivei funcţii nu va rămâne nesancţionat în timp util. În cazul în care în care s-ar menţine actualul sistem de alegere a Preşedintelui Republicii prin vot universal şi direct, recomandăm pe de o parte, introducerea unui sistem de alegeri primare (ceea ce ar reduce rolul tranzacţiilor oculte de partid în desemnarea candidaţilor), iar pe de altă parte, crearea unui mecanism de control şi sancţiune (cel puţin prin anulare măsurilor abuzive) a acţiunilor prezidenţiale care depăşesc limitele competenţelor constituţionale, în afara procedurii de demitere prin referendum (la care, eventual, s-ar putea renunţa). b) Bicameralismul nesimetric Păstrarea structurii bicamerale a parlamentului trebuie să fie, ca urmare a avantajelor acestui sistem şi a tradiţiei sale în societatea românească, o precondiţie a oricărui proces de revizuire a Constituţiei României. O atare recomandare pleacă de la premisa constituţională că referendumul din 6 decembrie 2009 pentru trecerea la sistemul unicameral a avut doar o valoare consultativă, iar opţiunile majoritare în favoarea Parlamentului unicameral sunt rezultatul unui vot emoţional, nu al unei alegeri informate şi conştiente. Argumentul nostru este acela că democraţia presupune nu doar consultarea cetăţenilor ci şi pregătirea lor pentru o opţiune informată. Or, sub acest aspect, referendumurile din 6 decembrie 2009 nu au permis nici ca timp, nici ca procedură, o informare şi o dezbatere aprofundată de masă. De asemenea, sub aspect juridic, referendumurile privind modificarea Constituţiei trebuie organizate după adoptarea propunerilor de modificare de către Parlament iar nu înainte, aceasta fiind o expresie inconturnabilă a democraţiei reprezentative, cu valenţa ei de a evita derapajele totalitariste ale democraţiei directe. Plecând de la premisa necesităţii continuării procesului de diferenţiere a Camerelor Parlamentului, identificăm două variante: 55
Page 1 and 2:
Raport de analiză politică Parlam
Page 3 and 4: Lista tabelelor Tabel 1: Numărul d
Page 5 and 6: După forţarea abdicării domnitor
Page 7 and 8: Republicii. Biroul Executiv al CPUN
Page 9 and 10: în ansamblul sistemelor bicamerale
Page 11 and 12: Tabel 1: Numărul de parlamentari r
Page 13 and 14: pentru parlamentarii români reprez
Page 15 and 16: din numărul de voturi în cazul in
Page 17 and 18: parlamentarii partidelor de opoziţ
Page 19 and 20: În timpul guvernării PSD, 2000-20
Page 21 and 22: ) Ordonanţele de urgenţă: între
Page 23 and 24: globală a numărului legilor adopt
Page 25 and 26: depus moţiune de cenzură de aceas
Page 27 and 28: III. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ - UN
Page 29 and 30: Figura 3: Dinamica sesizărilor de
Page 31 and 32: Tabelul 4: Numărul sesizărilor Cu
Page 33 and 34: diferende decât toţi predecesorii
Page 35 and 36: a) Votul obligatoriu în Uniunea Eu
Page 37 and 38: candidaţii/partidele aflate pe bul
Page 39 and 40: aceste categorii ar fi afectate în
Page 41 and 42: 62 de deputaţi. Dacă se păstreaz
Page 43 and 44: Notă: *În alegerile din 2000 PSDR
Page 45 and 46: operaţiunea de votare trebuie să
Page 47 and 48: Pragul electoral a fost determinat
Page 49 and 50: i) Discrepanţe majore în magnitud
Page 51 and 52: campanie, numărul candidaţilor re
Page 53: 4. Controlul parlamentar asupra put
Page 57 and 58: introducerea unei moţiuni de cenzu
Page 59 and 60: subdimensionată. Propunem această
show all

Parlamentarismul in Romania: diagnoza si propuneri de reforma

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?