Descarcă revista în format PDF - idea

nattara. La asamblajul deja familiar, muncitori-corp-grafie, se adaugæ însæ un nou instrument,maøina de scris. Cum te-ai descurcat cu asta?√ În primul rînd, maøina de scris a funcflionat ca un fel de protecflie. Am fost dinnou privilegiatæ: am putut sæ mæ diferenfliez de ceilalfli. Pe de altæ parte, m-a ajutatsæ scap de un sentiment progresiv de alienare resimflit pe durata performance-ului.Opt ore pe zi, timp de øapte zile: am fost un navetist, cælætoream încontinuu de lastaflia Roma Termini (gara principalæ din Roma) la o staflie îndepærtatæ într-un cartier,Tor Pignattara. Mæ urcam øi coboram, iar øi iar, cælætorind dus-întors. Am vrutsæ obflin o corespondenflæ între timpul fizic petrecut în acest tren øi un flux continuual scrierii. Am strîns øi am îmbinat gînduri în mintea mea cu fragmente de conversafliiauzite în tren, cuvinte din ziare citite de oamenii de lîngæ mine, pærfli ale corpurilorvenind øi plecînd, scriam despre pozifliile oamenilor, despre chipuri, mîini øi mirosuri,despre propria mea stare de greaflæ øi pierderea mea de timp, despre aøteptareasfîrøitului zilei de muncæ øi despre conversafliile purtate cu oamenii interesaflide ceea ce fæceam acolo. Scriam de asemenea despre ceea ce fæceam, reflecflii despreregulile unui performance, despre ce poate sau nu sæ facæ un performer, despreun spafliu public reprodus într-un spafliu închis.¬ Astfel, iaræøi, væd scrierea operînd ca un remediu compensator. Începe prin a înregistrace e în jur øi apoi, ca sæ zic aøa, dæ frîu liber gîndirii.√ Vezi, cælætorind înainte øi-napoi, zi de zi, toatæ viafla ta poate deveni un ritual. Ritualurilesînt într-adevær repetiflii ale evenimentelor trecute. Însæ cred cæ maøina de scrisa introdus o diferenflæ, prin iniflierea unui alt ritual, ritualul meu personal. Urcam în tren,deschideam geanta, aøezam maøina, scriam, ræsuceam rola, decuplam carul, aøezamfoaia de hîrtie, scriam, scriam, scriam, închideam geanta. Maøina de scris a devenitoperatorul principal, întrucît am dorit sæ am un rezultat în scris în timp ce realizamperformance-ul. Nu puteam transporta o imprimantæ cu mine øi nu puteam sæ scriude mînæ: dactilografia e diferitæ de caligrafie ori de scrierea la computer fiindcæ nu poflischimba nimic din ceea ce ai scris. A fost prima datæ cînd am utilizat o maøinæ de scrisøi mi-am putut permite luxul de a comite erori în timp ce bæteam la maøinæ. Dinmoment ce mæ aflam într-un tren în miøcare, multe imperfecfliuni s-au adæugat acelorgreøeli. Mi-a fæcut plæcere sæ lucrez cu aceste defecte, cu aceste întreruperi øi imperfecfliuniincontrolabile: deseori cerneala se termina, brusc maøina nu mai funcfliona,cæzînd, de exemplu, datoritæ miøcærilor trenului ori, chiar în cuprinsul celor 45 de paginice au rezultat, spafliile în scriere au fost dictate de viteza øi virajele trenului. Øi maiera zgomotul maøinii, un fel de muzicæ pe care o maøinæ o produce, øi din nou aapærut ideea unei partituri. Produceam semne øi un fel de muzicæ.¬ Hai sæ reconstituim imaginea asta: printre cei 35.000 de oameni cælætorind zilnicîn acest tren, în drumul lor cætre muncæ, este un artist cu o maøinæ de scris, carepare sæ fi aterizat acolo dintr-un alt secol... Asta trebuie sæ fi stîrnit ceva nedumerire...√ Am folosit o maøinæ de scris Olivetti din 1978, un model folosit de jurnaliøtiicare fæceau investigaflii de teren. Cu siguranflæ, asta are øi o anumitæ încærcæturæ esteticæøi istoricæ øi am vrut sæ creez cu ajutorul ei o deplasare – utilizînd ceva ce nu edin zilele noastre: în caz contrar, aø fi fost doar o femeie cu un computer în tren.Am vrut sæ mæ diferenfliez într-un mod subtil de ceilalfli. Sînt extrem de sensibilæ laideea intrusului a lui Jean-Luc Nancy, m-am væzut ca un intrus ce întrerupe fluxurileregulate. În L’Intrus [Intrusul], Nancy scrie cæ „Din moment ce corectitudineamoralæ presupune cæ stræinul e primit prin øtergerea stranietæflii sale odatæ cu trecereapragului, ea nu ne-ar îngædui astfel niciodatæ sæ îl primim. Însæ stræinul insistæøi intræ orice ar fi. Asta este ceea ce nu e uøor de acceptat øi, probabil, nici de conceput“.Prin urmare, pe de-o parte am vrut sæ experimentez aceastæ condiflie a navetistului,pe care o numesc condiflia palindromului. – Un palindrom este un cuvînt oriun vers ce se citeøte la fel într-o direcflie øi în cealaltæ. – Aø spune cæ multiplicamLa Pendolare [The Commuter], 2010, typescript p. 11/45, credit: the artistsame backward or forward – I would say I was multiplying palindromes,several palindromes a day for a whole week, which meansgoing from A to B and from B to A, but neither A nor B, nor the pathbetween them being really important. I was not able to count howmany times I went back and forward. I totally lost the perception ofthe time I spent in there. On the other hand, I was intruding, breakingthe palindrome, I was breaking in, and I was testing people’sreception.¬ Your works seem to take pleasure from this translation of timethrough the means of your own body. And you seem to enjoy pushingthe experiment to the limit.√ Before doing this performance I was reading sociological literatureconcerning the condition of the commuters, and some sociologistsare describing this as a schizophrenic condition. I don’t knowif this was because I read this literature before, but I felt this strongly,not necessary schizophrenia, but a strong feeling of displacementbetween A and B. B, which is work, is the place which you don’t necessarilydesire, but A, which is home, becomes also a place that youdon’t desire. This is valid especially for the foreign women I encounteredin the train: hearing them made me understand that theirwork presupposed taking care of old people, which is always difficult.I spotted signs of absence on people’s faces, they were seeingpeople and objects in the train but really not seeing them, and someof them were so alienated that they just looked at me and weretotally not interested. Since the first day I was just looking all aroundto learn what was going on, and observed that I, myself, was startingto lose interest, just like them: and so, for me, the physical travelbecame rather something like a mental travel.¬ What kind of reactions did you encounter?√ Most of those who got in contact with me remained quite indifferentafter looking puzzled at me, for a while. But then, again, manywere annoyed by the noises I was making. There was even a womanthat started to scream at me because she didn’t want to hear the122