Descarcă revista în format PDF - idea

arhivaatitudini psihice care în mod normal se exclud una pe alta („un pasionat abandon al eului pînæ la completa identificarecu impresia øi o rece øi distanflatæ serenitate în contemplarea ordonatoare“), tot aøa, „øtiinfla færæ nume“la care Warburg urmærea sæ ajungæ este, dupæ cum se poate citi într-o notæ din 1929, „o iconologie a intervalului“sau o psihologie a „miøcærii oscilante între poziflionarea cauzelor ca imagini øi ca semne“. 22 Acest statut„intermediar“ al simbolului (øi, dacæ e stæpînit, capacitatea sa de a „vindeca“ øi a orienta mintea umanæ) este înmod clar afirmat într-o notæ de pe vremea în care, pregætind conferinfla de la Kreuzlingen, el încerca sæ demonstreze,faflæ de sine øi faflæ de alflii, propria-i vindecare:Toatæ umanitatea este etern schizofrenicæ. Totuøi, dintr-un punct de vedere ontogenetic, este poate posibilædescrierea unui tip de reacflie la imaginile memoriei ca primitivæ øi anterioaræ, deøi acesta continuæ sætræiascæ marginal. Într-un stadiu mai tîrziu, memoria nu mai provoacæ o miøcare reflexæ imediatæ øi practicæ,fie ea de naturæ combativæ øi religioasæ, ci imaginile memoriei sînt acum în mod conøtient înmagazinateîn imagini øi semne. Între aceste douæ stadii se situeazæ un raport cu impresiile, ce poate fi definit dreptforma simbolicæ a gîndirii. 23Numai din aceastæ perspectivæ este posibilæ aprecierea sensului øi importanflei proiectului cæruia Warburg i-aconsacrat ultimii sæi ani øi pentru care a ales numele pe care l-ar fi dorit øi ca motto al bibliotecii sale (øi careastæzi încæ se poate citi la intrarea în biblioteca Institutului Warburg): Mnemosyne. Gertrud Bing a descris odatæacest proiect ca „un atlas figurativ ce ilustreazæ istoria expresiei vizuale în zona Mediteranei“. 24 În alegerea acestuimodel singular, Warburg a fost ghidat, probabil, de propriul raport dificil cu scrierea, dar mai ales de dorinflade a gæsi o formæ care, depæøind schemele øi modurile tradiflionale ale criticii øi istoriei artei, sæ fie într-un finaladecvatæ „øtiinflei færæ nume“ pe care o avea în minte.Din proiectul Mnemosyne, ræmas incomplet la moartea lui Warburg în octombrie 1929, ræmîn patruzeci deplanøe din pînzæ neagræ pe care stau agæflate circa o mie de fotografii, în care putem recunoaøte temele saleiconografice favorite, dar al cærui material se întinde atît de mult, încît include chiar øi elemente precum afiøulpublicitar al unei companii de navigaflie, fotografia unei jucætoare de golf sau cea a papei øi a lui Mussolini semnîndConcordatul. Dar Mnemosyne e ceva mai mult decît o orchestrare, mai mult sau mai puflin organicæ, amotivelor care au ghidat cercetarea lui Warburg de-a lungul anilor. El a definit-o odatæ, în termeni mai degrabæenigmatici, „o istorie cu fantome pentru persoane cu adeværat mature“. Dacæ se ia în considerare funcfliape care el o asignase imaginii ca organ al memoriei sociale øi „engramæ“ a tensiunilor spirituale ale unei culturi,se înflelege ce a vrut sæ spunæ: „atlasul“ sæu era un soi de condensator gigantic în care se adunau tofli curenfliienergetici care au animat øi continuæ sæ anime memoria Europei, prinzînd corp în „fantomele“ sale. Numelede Mnemosyne îøi gæseøte aici rafliunea sa profundæ. Atlasul ce poartæ acest titlu aminteøte de fapt de acel teatrumnemotehnic, construit în secolul al øaisprezecelea de Giulio Camillo, care øi-a uimit contemporanii, asemeniunei noi øi nemaiauzite minuni. 25 Autorul a încercat sæ cuprindæ în el „natura tuturor lucrurilor care pot fi exprimateprin cuvînt“, astfel încît oricine ar fi intrat în minunata clædire s-ar fi înstæpînit imediat asupra øtiinflei. Mnemosynea lui Warburg e un astfel de atlas mnemotehnic-inifliatic al culturii occidentale, pe care privindu-l, „bunul european“(dupæ cum îi plæcea sæ spunæ, folosind cuvintele lui Nietzsche) ar fi putut sæ devinæ conøtient de caracterulproblematic al propriei tradiflii culturale øi ar fi reuøit, poate, în acest fel, sæ-øi vindece propria schizofrenieøi „sæ se autoeduce“.Desigur, atît Mnemosyne, cît øi multe alte opere ale lui Warburg, inclusiv biblioteca sa, ar putea apærea cuivaca un sistem mnemotehnic de uz privat, în care cercetætorul øi psihoticul Aby Warburg a proiectat øi a încercatsæ-øi rezolve conflictele psihice personale. Ceea ce este adeværat dincolo de orice îndoialæ. Dar este semnulmærefliei unui individ, acela cæ nu doar idiosincraziile sale, ci øi remediile pe care le-a gæsit pentru a øi le stæpînicorespund nevoilor secrete ale spiritului timpului.3Disciplinele filologice øi istorice au preluat pînæ acum ca pe un dat metodologic esenflial faptul cæ procesul decunoaøtere specific lor este, în mod necesar, prins într-un cerc. Acest cerc, a cærui descoperire ca fundamental oricærei hermeneutici ne trimite la Schleiermacher øi la intuiflia lui cæ în filologie „particularul poate fi înflelesdoar prin intermediul întregului øi orice explicare a unui particular presupune înflelegerea întregului“ 26 , nu este,în niciun caz, un cerc vicios; dimpotrivæ, el este însuøi fundamentul rigorii øi raflionalitæflii disciplinelor umane.27