Descarcă revista în format PDF - idea

arhivaÎnsæ nu doar acest element personal e cel care a determinat viziunea lui Warburg asupra istoriei artei. „Oriceistorie este istorie contemporanæ“, a spus Benedetto Croce, iar în cazul lui Warburg se prea poate sæ fi avutdreptate.Warburg, a cærui soflie era artistæ, a asistat la o revoluflie stilisticæ cel puflin la fel de radicalæ ca Renaøterea italianæ.Cariera sa a coincis cu ceea ce numim naøterea artei moderne. În tinerefle scrisese o scurtæ piesæ de teatru pecare o putefli gæsi rezumatæ în biografia pe care am scris-o 23 , în care îøi rîde de ura faflæ de arta modernæ, de filistinulce insistæ ca detaliile sæ fie redate cu meticulozitate. Mai tîrziu, ia apærarea unor înnoitori precum sculptorulAdolf von Hildebrand øi pictorul Arnold Böcklin, ale cæror fantezii mitologice le admira în mod special.Primele cuvinte ale prelegerii despre Schifanoia au fost cele care m-au împins pînæ la urmæ sæ caut aceastæ legæturæcu arta contemporanæ, atunci cînd spune: „Pentru noi, ca istorici ai artei, lumea romanæ a artei Renaøteriiitaliene ajunse la apogeu reprezintæ încheierea reuøitæ a unui proces îndelungat în care geniul artistic s-a emancipatde servitudinea sa ilustrativæ medievalæ“ („[...] den endlich-geglückten Befreiungsversuch des künstlerischen Geniesvon mittelalterlicher illustrative Dienstbarkeit“). El fæcea aluzie la influenfla manualelor mitologice în Evul Mediu(vezi Apendicele), însæ, ca afirmaflie genericæ, a opune arta Renaøterii celei a Evului Mediu ræmîne o afirmafliedificil de înfleles, fiindcæ, de atunci încoace, am fost obiønuifli de cætre cei ce sînt numifli în mod fals „warburgieni“sæ cæutæm tocmai programe umaniste complicate în picturile Renaøterii, øi nimeni nu poate trece cu vedereaelementul de ilustrare din frescele lui Rafael de la Villa Farnesina ce ilustreazæ povestea lui Psyche din Apuleius.Însæ, desigur, tocmai în vremea lui Warburg a devenit cuvîntul „anecdotic“ un termen peiorativ, iar pictura dincadrul Salonului a fost condamnatæ de la un cap la altul pentru tendinflele sale literare. Warburg a lucrat la scriereadespre Schifanoia între 1908 øi 1912. Sæ fie oare o coincidenflæ cæ aceøti ani au fost martorii ræsturnærii definitivea valorilor tradiflionale? Cînd mi s-a cerut, în 1953, sæ flin Prelegerile Ernest Jones unui public format dinpsihanaliøti, mi-am ales ca subiect revoluflia din acei ani. Am pus faflæ-n faflæ o picturæ din cadrul Salonului deBouguereau, Naøterea lui Venus, cu Domniøoarele din Avignon a lui Picasso øi am susflinut cæ una n-ar fi putut fiplæsmuitæ færæ cealaltæ.Numai cîteva decenii mai tîrziu mi-am dat seama cæ, fæcînd o asemenea judecatæ, aplicam una dintre ideile luiWarburg.Nu vreau sæ fiu înfleles greøit. Nu pretind cæ Warburg ar fi øtiut neapærat de Domniøoarele din Avignon a lui Picasso,ci cæ Picasso era înzestrat într-o mæsuræ neobiønuit de mare cu ceea ce Warburg numea „Auseinandersetzungsenergie“,puterea (øi voinfla) de-a reacfliona împotriva curentelor predominante. Mi se pare cæ propriareacflie a lui Warburg împotriva accentuærii uzuale a evolufliei stilistice continue din istoria artei îøi avea temeiulîn experienfla rupturii dramatice a artei din vremea lui. Nimeni dintre cei care træiau în acea perioadæ în Franflasau Germania n-ar fi putut sæ nu observe reacflia puternicæ din rîndurile tinerei generaflii de artiøti împotrivastilului decæzut propriu gustului burghez, care a fost denunflat drept „kitsch“. Oricare ar fi fost intenfliile øi metodelelui Warburg în 1912, atitudinea sa hotærît nonconformistæ øi dorinfla sa intensæ de-a reînnoi conceptele cu careistoria artei operase prea multæ vreme ne mai pot încæ stîrni admiraflia.Institutul WarburgApendice1. Seninætatea artei Renaøterii ca rezultat al unei lupte grele (Auseinandersetzung)Extras dintr-o prelegere a lui Warburg din 1908 24Însæ ce are a face Renaøterea italianæ cu aceste alegorii absconse sau, chiar mai ræu, cu aceste practici astrologicefæræ sens? Nu zac acestea oare sub pragul seninætæflii autohtone naive, capabile sæ neglijeze acea øtiinflæjalnic de încîlcitæ øi sæ-øi ridice pur øi simplu privirea, cu simfluri nepervertite, spre imaginile de marmuræ careau fost ridicate de la pæmînt øi care le-au permis urmaøilor creatorilor lor sæ repete sau sæ recreeze limbajulcel mai înalt al stræmoøilor lor printr-un act de veritabilæ intuiflie artisticæ?Sînt încrezætor cæ istoricii reflexivi øi încercafli nu vor simfli cæ le-am tulburat plæcerea øi cæ i-am væduvit de credinflaîn realizærile Renaøterii timpurii dacæ mæ stræduiesc sæ le demonstrez cæ acea epocæ a trebuit mai întîi sæ eliberezeseninii olimpieni de erudiflia scolasticæ øi nonvizualæ øi de pictogramele astrologice rigide heraldice printr-o luptædificilæ øi deliberatæ cu o tradiflie anticæ tîrzie fosilizatæ, pe care o descriem în mod eronat ca medievalæ.21