Descarcă revista în format PDF - idea

arhivaBaldini au fost, ca ofrandæ amoroasæ, organic asociate cu natura iubirii curtenesc-cavalereøti a florentinilor,atunci aceste gravuri circulare sau ovale, servind în mod vædit decorærii, ca ornament al capacului, galantelorcutii oferite ca dar, fæceau clar aluzie chiar øi la identitatea anumitor perechi de îndrægostifli. Astfel, de exemplu,acea pereche de îndrægostifli flinînd în mîini un astrolab poate fi identificatæ ca Lorenzo de’ Medici øi Lucrezia Donati,datoritæ foarte clarelor, însæ pînæ acum trecute cu vederea, devize øi mottouri, aøa cum cel care vorbeøte acumva explica (într-un articol ce urmeazæ sæ aparæ în Rivista d’Arte). Privind pur formal, dintr-o perspectivæ a istorieistilului, este remarcabilæ la aceastæ gravuræ øi bizara combinare a încærcatului port la modæ rigid al tînærului cuavîntatul costum ideal al nimfei aflate în fafla lui, la care øi deja fosilizata podoabæ pentru cap burgundæ, pe careadesea o poartæ doamnele în gravurile lui Baldini, a fost înlocuitæ de aripile de meduzæ imitînd Antichitatea.În aceastæ transformare a costumului, ale cærei etape vorbitorul le-a læmurit prin alte cîteva exemple din acelaøiciclu de imagini, nu trebuie væzutæ doar o schimbare capricioasæ a modei, ci începutul, înrædæcinat în sentimentulînnæscut al formei plastice al italienilor, reacfliei împotriva realismului „alla franzese“ în ceea ce priveøteportul, care a cæutat sæ înæbuøe chiar motivele clasice øi italiene. Cel mai remarcabil exemplu, iaræøi din seriaOttoteller, este acea pereche de gravuri rotunde reprezentînd „ræzbunarea pe Cupidon“. Aici, în stilul Lupteipentru pantaloni, este ilustrat un pandant mai moralizator al acelei farse despre doamnele pofticioase [fig. 5]:Cupidon, legat de un copac, deposedat de arcul øi sægeflile lui, este ameninflat øi atacat de patru doamneavînd arme femeieøti øi bærbæteøti, sabie, bîtæ, furci, foarfece øi papuci. Doamnele îi administreazæpedeapsa cu mare vervæ, deøi sînt împiedicate în miøcæri de inconfortabila flinutæ la modæ„alla franzese“ pe care o poartæ, rochii greoaie cu somptuoase mîneci fluturînde. Cinevase poate imediat gîndi cæ øi aici ar fi reprezentatæ o scenæ dintr-o piesæ comicæ debîlci, chiar mai mult decît imaginea însuøi zeului pægîn al iubirii, a cærui reprezentaretrebuia sæ fie totuøi privilegiul artei antice, imagine al cærei model – aøa cum Lehrsa fæcut plauzibil (Chronik f. vervielf. K., 1891 [IV, p. 2 sq. cu ilustraflii]) – a fost gæsitîntr-o gravuræ germanæ în cupru, Sfîntul Sebastian a lui Schongauer. 7 Neclasicul realismla modæ a acoperit aici pînæ la opacitate chiar un veritabil motiv clasic, pe careun poet italian l-a recreat cu mæiestrie, întrucît aceastæ scenæ ilustreazæ, lucru carepînæ acum nu a fost luat în seamæ de nimeni, Trionfo della Castità a lui Petrarca,unde Cupidon îøi primeøte pedeapsa în acest fel, iar Ausonius, renumitul poet latinal pægînismului crepuscular, i-a oferit în mod evident modelul (Cupido cruciatur [ed.Peiper, Leipzig, 1880, p. 109 sqq.]) cert acestei poezii de Petrarca, fapt ce pare a fi,de asemenea, neremarcat pînæ acum de cercetætori. 8 Însæ øi arta plasticæ anticæ øi-adesævîrøit îndelung, în epoca înfloririi ei clasice, un motiv asemænætor al lui Eros pedepsit;astfel, de exemplu, s-a gæsit la Roma (Jahn, Sächs. Ber., 1851) un sarcofag reprezentîndu-lpe Eros pedepsit de Psyche, ce ar fi putut servi foarte bine ca prototip pentru Cupidon pedepsitde pe micile gravuri rotunde, tot aøa cum în Florenfla amintirea unui antic Marsias poate fi din nou redeøteptatæ,paradoxal indirect, prin mijlocirea lui Schongauer.Aøadar, la o analizæ mai precisæ, se percep incontestabil anumite dependenfle de modelele clasice, tot aøa desigur fiind øi cæ nu se simte încæ nimic din adeværata vervæ anticæ plinæ de patos, din acea simplitate dramaticæ alimbajului gesturilor, ce caracterizeazæ, de exemplu, Pedepsirea lui Cupidon de Signorelli (Londra, National Gallery) 9 ,acest produs matur al perioadei de vîrf renascentiste. Stilul încærcat al ornamentelor amuzante în exces trebuiamai întîi sæ fie depæøit chiar øi prin acel artist a cærui operæ cuprinde întreaga sferæ a artei laice aplicate øi liberedin Florenfla: prin Sandro Botticelli, care a desenat cel mai probabil în tinereflea sa cele mai bune lucræri din„Ottoteller“; cæci, pentru cæ în perioada sa mai timpurie, în calitate de calfæ în orfevræria florentinæ, trebuia sæ acoperefigurile ideale din panteonul grec cu banalele podoabe ale gustului pentru ornament propriu Evului Mediu tîrziu,el a resimflit apoi drept o renaøtere a Antichitæflii eliberarea de materialitatea curteneascæ „alla franzese“. Figurilelui mitologice respiræ acea stranie mobilitate anticæ insinuantæ, întrucît ele sînt creaturi eliberate, iar nu libereale fanteziei picturale, eliberate de farmecele somptuozitæflii curteneøti a costumelor ce caracterizeazæ galantelecutii oferite ca dar, cærflile despre planete øi flamurile pentru turnir: Venus cea næscutæ din spuma mærii a lui Botticelliiese goalæ din mare, aøa cum precursorii încæ øovæielnici ai acelor olimpieni plini de patos, care apoi, maitîrziu, îi instruiesc pe „fiamminghi“ [flamanzi], repetæ pe de rost, cu mari consecinfle, înaltul limbaj roman al formelor.Traducere de George StateFig. 5. Punishment of Cupid,Florentine engraving13