Descarcă revista în format PDF - idea

(5) Rolul principal al financiarizærii capitalului era amortizarea acumulærilor cîøtigate prin lupta clasei muncitoare,fæcîndu-le nesemnificative, inclusiv prin deschiderea posibilitæflii de investiflie capitalistæ în probabilitatea propriuluieøec, care oferea astfel capitaliøtilor asigurare pentru orice situaflie. Ce capitalist nu ar vrea sæ-øi poatæ asigurainvestifliile dintr-o altæ flaræ, contra unui mic cost, împotriva deprecierii monedei acelei flæri în urma vreunuival de greve generale ori împotriva falimentærii companiei partenere din cauza revendicærilor salariale ale muncitorilor?Totuøi, în mod paradoxal, neoliberalismul a læsat cale liberæ unei noi dimensiuni în lupta dintre capital øi clasa muncitoare,pe terenul creditelor. Astfel, muncitorilor din SUA li s-a oferit un întreg set de instrumente de creditareøi investiflii speculative, de la creditele ipotecare subprime la împrumuturi pentru studenfli, carduri de credit øischeme de administrare a fondurilor de pensii. Muncitorii le-au utilizat fiindcæ incapacitatea lor de a-øi transpuneputerea colectivæ în mæriri salariale considerabile, în garantarea pensiilor ori în asiguræri de sænætate i-a obligatsæ intre în domeniul finanflelor. Odatæ cu dezmembrarea aøa-numitului stat al bunæstærii, muncitorii din SUA aufost nevoifli sæ plæteascæ o cotæ mai mare din costul propriei lor reproducflii (de la locuinfle øi asiguræri medicalela educaflie), chiar în momentul în care salariile lor reale se præbuøeau. Muncitorii øi-au revendicat accesul la acestenecesitæfli ale reproducfliei prin sistemul de credit. „Împærtæøirea“ valorii acumulate a capitalului cu muncitoriiprin acordarea de credite vine însæ cu un prefl: dorinflele muncitorilor de a avea acces la mijloace ale reproducfliei(casæ, maøinæ, electrocasnice etc.) se aliniazæ dorinflelor capitaliste de acumulare. „Financiarizarea“ nu mai e doaro operafliune capitalistæ, ci devine deopotrivæ un proces øi un produs al luptei de clasæ. Chiar dacæ necesitateaa determinat ræspunsul muncitorilor la atacul asupra condifliilor lor de reproducflie, færæ necesitate nu existæ niciacfliune.Desigur, intrarea în sistemul de credit e departe de a constitui un paradis al muncitorilor. Împrumuturile øi rateleaferente ale dobînzii reduc salariile, uneori substanflial, iar creditarea leagæ muncitorii de piafla imobiliaræ øi debursa de valori. Øi totuøi e o realizare importantæ faptul cæ muncitorii pot „folosi banii altcuiva“ pentru a-øi luao casæ, færæ sæ se preocupe de creøterea chiriilor, færæ a plæti creditul øi impozitele proprietarului, cæ îøi pot satisfacepe loc dorinfla (realæ ori iluzorie) pentru un bun, cæ au acces la educaflie, care ar putea genera salarii maimari în viitor, ori cæ au o maøinæ care deschide mai multe posibilitæfli de slujbe øi contacte sociale, pe fondulpeisajului singuratic al vieflii din America. Aceastæ strategie periculoasæ a clasei muncitoare oscileazæ de la folosireasistemului de credit pentru însuøirea unei pærfli din avuflia colectivæ la sclavia datoriilor!Într-un fel, deøi nu „conøtient“ øi nici într-un mod coordonat (ci aøa cum se întîmplæ lucrurile de multe ori însocietatea capitalistæ), o mare parte a clasei muncitoare din SUA a încercat în mod colectiv sæ ræstoarne viziuneaneoliberalæ de transformare a fiecærui individ într-un agent „economic raflional“ împotriva sistemuluiînsuøi, luînd de bunæ retorica administrafliei Bush despre „societatea proprietarilor“. Procedînd astfel, ei au dussistemul în crizæ prin ameninflarea implicitæ cu refuzul de a-øi mai plæti datoriile: las cheia în cutia poøtalæ øi mæduc! Aøa cum s-a spus cu mult timp în urmæ, dacæ datorezi bæncii o mie de dolari øi nu pofli plæti, ai o problemæ,iar dacæ datorezi bæncii un milion de dolari øi nu pofli plæti, banca are o problemæ. Ceea ce nu se mai spunee cæ dacæ un milion de oameni datoreazæ bæncii cîte o mie de dolari øi nu pot plæti, atunci tot banca are o problemæ!Financiarizarea ar fi trebuit sæ garanteze capitalului o protecflie împotriva incertitudinilor provocate de lupta declasæ, dar a invitat clasa muncitoare drept în sînul capitalului. Încercarea capitalului financiar de a juca la ambelecapete ale ecuafliei e una dintre cauzele crizei actuale: capitalul plæteøte pentru protecflia împotriva rezistenflei,dar în acelaøi timp aduce agenflii presupus „docili“ ai aceleiaøi rezistenfle în interiorul aparatului financiar. E adeværatcæ, deøi partea clasei muncitoare din datoria totalæ e considerabilæ, e cu mult mai micæ decît datoria corporatistæamericanæ ori cea a statului. Datoria corporatistæ e intra-clasæ, datoria naflionalæ e omni-clasæ, iar datoriaclasei muncitoare e inter-clasæ, capabilæ sæ genereze cea mai mare tensiune.(6) Acest dublu caracter al financiarizærii s-a intensificat prin luptele duse de muncitorii excluøi anterior de laaccesul la credit (negri, hispanici, noi imigranfli, femei necæsætorite, albi særaci), cu scopul de a intra în cerculmagic al creditelor ipotecare, al împrumuturilor pentru studenfli øi al cardurilor de credit. În secolul XXI, capitalulfinanciar s-a deschis semnificativ pentru aceøti noi debitori, care înainte nu se puteau împrumuta decît subcele mai oneroase condiflii, de la cæmætari øi casele de amanet. Li s-a ræspuns dorinflei de-a fi în mæsuræ sæ-øirevendice în mod legal o casæ, maøinæ, bunuri dorite øi o slujbæ mai bine plætitæ, dar cu pilule otrævite: ipotecisubprime a cæror ratæ a dobînzii exploda dupæ trei ani, carduri de credit ale cæror rate de dobîndæ atingeau148