Descarcă revista în format PDF - idea

arhivadents], deøi atmosfera ar fi cerut, poate, mai degrabæ „tovaræøi de arme“. Apoi øi-a început peroraflia cu o negaflieimportantæ – o negaflie pe care trebuie sæ o luæm în seamæ o datæ pentru totdeauna: „cred cæ nici nu e nevoiesæ mai spun cæ aceastæ prelegere nu a fost despre rezolvarea unei ghicitori picturale de dragul ei înseøi“ –, altfelspus a respins explicit interpretarea cercetærii sale ca fiind iconograficæ. Afli mai putea fi surprinøi, aøa cumam fost øi eu, cæ, vorbind la Roma, el a descris ceea ce avea sæ urmeze drept „o pledoarie pozitivistæ“: „Ichwollte mir ein positivistisches Plaidoyer erlauben“, a spus el. Deci pretindea cæ e un „pozitivist“. Ce voia sæspunæ putem doar ghici. Însæ de vreme ce, aøa cum poate væ amintifli, avea sæ încheie denumind nofliunea deRenaøtere puflin cam „misticæ“, el dorea sæ afirme, dupæ cîte se pare, cæ propria sa abordare nu era misticæ,ci raflionalæ ori øtiinflificæ. El a øters acest pasaj, care nu apare în versiunea publicatæ, iar în notiflele sale (fig. 2)afirma în mod apæsat: „Revision der kunstgeschichtlichen Entwicklungskategorien“ – „revizuirea categoriilor evolutiveale istoriei artei“. Textul sæu final læmureøte ce anume intenflioneazæ, lucru ce sunæ acum aøa: „Intenflia experimentuluiizolat øi cît se poate de provizoriu pe care l-am întreprins aici e de a pleda pentru o extindere a graniflelormetodologice ale manierei noastre de-a studia arta, în termeni deopotrivæ materiali øi spafliali“. El dezavua istoriaartei aøa cum era ea practicatæ de specialiøti ca fiind prea îngustæ în concentrarea ei asupra a ceea ce numimVechii Maeøtri, iar în aceastæ concentrare, spune el, ne-am sprijinit pe categorii evolutive inadecvate –„unzulängliche Entwicklungskategorien“, care ne-au împiedicat – iar aceasta e important – sæ furnizæm materialepentru o „psihologie istoricæ a expresiei umane“.Va trebui sæ-mi dedic o parte considerabilæ din prelegere acestei afirmaflii particulare despre care, la urma urmei,Warburg sugera cæ ar fi scopul ultim al istoriei artei.„Psihologia istoricæ a expresiei umane...“ Cuvintele alunecæ destul de uøor pe limbæ, dar la ce anume se gîndeamai precis Warburg? „Psihologie istoricæ“ nu e, desigur, acelaøi lucru cu „istoria psihologiei“, øi ce înseamnæmai precis în acest context „expresie umanæ“? Nu-i de mirare, afli putea spune, cæ aceastæ carte n-a fostscrisæ øi nici n-ar fi putut fi scrisæ vreodatæ; cu toate acestea, o asemenea carte chiar existæ, øi øtim cæ Warburgo prefluia foarte mult: mæ refer la Expresia emofliilor la om øi animale a lui Charles Darwin, publicatæ în limbagermanæ în 1872. 6 Atunci cînd Warburg a dat peste aceastæ carte în tinerefle, a fæcut o remarcæ în jurnalul sæu:„În sfîrøit o carte care mi-e de folos“. 7 Intenflia cu care scrisese Darwin aceastæ carte era aceea de-a gæsi øi maimulte dovezi pentru teoria care îl fæcuse faimos øi consacrat: teoria descinderii omului din stræmoøi primate.El a vrut sæ descrie miøcærile faciale care ne exprimæ emofliile, arætînd înrudirea lor væditæ cu simptomele stæriloremoflionale la animale. Aøa cum afirmæ în introducere, Darwin gæsea cæ e „cît se poate de folositor [...] sæ observicopiii mici, fiindcæ ei manifestæ numeroase emoflii [...] cu o forflæ extraordinaræ, în vreme ce, mai tîrziu, o bunæparte din expresiile noastre îøi pierd originea puræ øi simplæ din care izvoræsc în copilærie“. Din acelaøi motiv,el recomandase studierea nebunilor, „fiindcæ ei sînt predispuøi la pasiunile cele mai puternice øi le dau frîu liberîn mod necontrolat“. Astfel, scriind despre exprimarea mîniei, Darwin spune: „Atunci cînd erau cuprinøi defurie, stræmoøii noøtri timpurii îøi expuneau probabil dinflii cu o uøurinflæ mult mai mare decît o face omul“.Warburg avusese adesea atacuri nervoase, descærcæri nestævilite ale emofliilor, astfel cæ aceastæ carte a atins unpunct sensibil. Iatæ deci cæ o veritabilæ „psihologie istoricæ a expresiei umane“ sau o istorie a expresiei umaneøi a importanflei sale psihologice i-a produs o impresie de neøters.Sper sæ nu sune ofensator dacæ voi spune cæ, prescriindu-i istoriei artei sarcina de-a livra materiale pentru oîncæ nescrisæ „psihologie istoricæ a expresiei umane“, lui Warburg i-au scæpat douæ lucruri esenfliale: Darwinlæmureøte în titlu contextul în care foloseøte cuvîntul „expresie“: îøi intituleazæ cartea Expresia emofliilor la omøi animale. El øi-a propus sæ studieze expresia în legæturæ cu anumite animale øi cu modul în care starea de mîniesau de tristefle influenfleazæ muøchii faciali sau postura.Însæ nu cu aceasta se ocupæ istoria artei, ci cu imagini de diverse soiuri, iar dacæ privim imaginile ca expresiestrecuræm o ambiguitate: Cine, dacæ pot formula astfel întrebarea, face expresia? Creatorul imaginii sau, maigeneral, cultura, societatea ori ceea ce se numeøte epocæ? Øi, dacæ ne referim la un asemenea agregat, poateoare o epocæ, o nafliune sau o perioadæ avea o experienflæ mentalæ?Desigur, în ignorarea acestor ambiguitæfli Warburg se afla într-o companie excelentæ. În influenta-i carte despreIstorie øi imaginile sale 8 , Francis Haskell a arætat în ce fel s-a dezvoltat, începînd cu secolul al optsprezecelea,convingerea cæ arta sau stilul unei perioade oferæ un fel de cheie universalæ istoricului ce cautæ sæ pætrundæîn spiritul trecutului.Am amintit adesea în contexte similare cuvintele istoricului german al artei Carl Schnaase, care scria în 1843:„Arta fiecærei perioade [...] e ceva de genul unei hieroglife, unei monograme în care esenfla secretæ a nafliunii17