Descarcă revista în format PDF - idea

+rii, ce fusese anterior doar privilegiul capitaliøtilor. Prin aceasta, ei au devenit o ameninflare colectivæ, dar øi ooportunitate pentru capital. Întrebarea e: poate capitalul funcfliona în secolul XXI færæ participarea extinsæ a claseimuncitoare la sistemul de credit? Se poate întoarce capitalul la zilele dinaintea „vieflii plætite în rate“, pentrua transforma din nou creditul în domeniul privilegiat al capitaliøtilor? Mulfli refuzæ cu scepticism atît ræspunsulcategoric afirmativ, cît øi pe cel negativ, øi pe bunæ dreptate, cît timp caracterul duplicitar al financiarizærii, analizatmai sus, nu e uøor de „corijat“. Blocarea completæ sau chiar diferenfliatæ a accesului clasei muncitoare, grafliecreditului, la valoarea mærfurilor øi locuinflelor, la educaflie, færæ negocieri salariale, poate duce lupta de clasæ laun nivel inacceptabil; pe de altæ parte, dacæ mecanismul e repornit menflinînd accesul la credit al clasei muncitoarela nivelul de dinaintea crizei, aceasta ar putea atrage curînd o nouæ repetiflie a aceluiaøi ciclu, cu problemeleaferente. Aceasta e dilema capitalistului, desigur, øi se vor chinui sæ o rezolve. În acest proces, decizianu îi revine însæ doar capitalului; deznodæmîntul depinde în mare parte de acfliunile acelui sfinx, clasa muncitoareglobalæ.Dilema amplificæ observaflia fæcutæ de Marx cu mult timp în urmæ asupra „dublului caracter“ al sistemului decredit: „pe de-o parte, e o dezvoltare a motivului producfliei capitaliste, îmbogæflirea prin exploatarea munciicelorlalfli, la nivelul celui mai pur øi colosal sistem de pariuri øi escrocherie, limitînd mai mult ca niciodatæ numæruldeja restrîns al exploatatorilor avufliei sociale; pe de altæ parte totuøi, el constituie forma tranzifliei cætre un noumod de producflie“. Revendicærile tot mai intense ale muncitorilor de a obfline accesul, prin sistemul de credit,la avuflia acumulatæ prin munca propriei clase conflin, aøadar, seminflele unei „tranziflii cætre un nou modde producflie“, chiar dacæ introduc muncitorii într-un sistem de pariuri øi într-o escrocherie imensæ.(iii) Criza în afara SUA øi a Europei de Vest: reîntoarcerea FMI-ului øi a Bæncii MondialeImportanfla datoriei ca armæ în lupta de clasæ nu e nouæ. Ea a fost demonstratæ cu claritate în „criza datoriilor“de la începutul anilor 1980, cînd agricultorii africani øi muncitorii sud-americani din fabrici au fost împoværaflicu datorii imense, datoritæ ratei variabile a dobînzii pentru împrumuturile negociate pe ascuns în anii 1970 deguvernele dictatoriale ale flærilor lor, în momente în care ratele reale ale dobînzii fuseseræ scæzute (øi în unelecazuri chiar negative). Cînd au explodat, în 1979, ratele dobînzii, agricultorii øi muncitorii din fabrici au trebuitsæ suporte consecinflele pentru datorii ce însumau de cîteva ori PNB-ul flærii lor.Astfel a apærut „criza datoriilor“ de la începutul anilor 1980, care a fæcut posibilæ stoarcerea unei cantitæfli imensede plusvaloare din Africa, America de Sud øi Asia, prin perceperea unor rate enorme ale dobînzii la vechileîmprumuturi øi prin noi împrumuturi luate de la FMI øi Banca Mondialæ pentru rambursarea vechilor împrumuturi,cu condiflia ca guvernele locale sæ adopte programele de ajustare structuralæ (SAP). SAP-urile au fæcutposibilæ deschiderea forflatæ a unor economii anterior închise; slæbirea substanflialæ a claselor muncitoare dinflærile respective; facilitarea accesului pentru capitaliøtii americani, vest-europeni øi japonezi la muncitori, pæmîntøi materii prime, oferit la prefluri extrem de mici. SAP-urile au constituit baza a ceea ce a devenit cunoscut subnumele „globalizare“, iar FMI-ul øi Banca Mondialæ au devenit principalele instrumente de control al globalizærii,deschizînd flærile ce refuzau sæ se supunæ regulilor „comerflului liber“. Pînæ în momentul ce a urmat crizeifinanciare asiatice din 1997, flærile dominate de SAP-uri din fosta Lume a Treia au furnizat o mare parte din fluxulde capital care a finanflat boomurile imobiliare øi de bursæ din anii 1980 øi 1990. Ulterior, China avea sæ-øiasume acest rol aproape în exclusivitate.Toate acestea au avut loc în ciuda unor rezistenfle puternice, de la mijlocul anilor 1980 pînæ în primii ani 2000.În lumea întreagæ au fost literalmente sute de „revolte FMI“, dupæ cum au fost ele numite, precum øi revolufliiarmate care au exercitat presiuni continue asupra FMI-ului, Bæncii Mondiale øi guvernelor SUA øi ale flærilorvest-europene pentru renegocierea împrumuturilor, schimbarea clauzelor de împrumut ori chiar prescriereaacestora. Lupta împotriva SAP-urilor a devenit internaflionalæ, din pædurile din Chiapas øi pînæ pe stræzile dinjurul sediilor FMI-ului øi Bæncii Mondiale din Washington, DC. Mai mult decît atît, odatæ cu creøterea preflurilorpentru petrol øi mærfuri din secolul XXI, FMI-ul øi Banca Mondialæ au fost respinse de foøtii lor „clienfli“ (maidegrabæ, foøtii „peoni datornici“). Aceasta a avut loc mai ales în cazul flærilor producætoare de petrol, precumAlgeria, Nigeria øi Indonezia, care au reuøit sæ achite o parte substanflialæ din vechile lor împrumuturi øi/ori sæcontracteze împrumuturi în afara cadrului SAP al FMI-ului øi Bæncii Mondiale – de pildæ, împrumutul Argentineide la Venezuela. Cu toate cæ totalul datoriilor externe n-a fost redus (ori chiar a crescut) pentru multeflæri, rolul de monopol al FMI-ului øi Bæncii Mondiale a fost spulberat, dînd posibilitate unor flæri sæ ignore „recomandærile“draconice ale acestor agenflii.151