Descarcă revista în format PDF - idea

arhivaprofesor sæ le citeascæ copiilor o micæ poveste în care izbucnea o furtunæ cu tunete, pe care ei trebuiau s-oilustreze. Aøteptærile sale n-au fost înøelate: majoritatea copiilor americanizafli au desenat liniile moderne, convenflionale,în zigzag, însæ doi bæiefli au redat fulgerul sub forma unui øarpe. 13 Ceea ce dorea Warburg sæ studiezeaici era, desigur, felul în care era imaginat fulgerul. El cæuta imaginea mentalæ – Vorstellung, în terminologia luiLamprecht – din spatele desenului.E un experiment ingenios, care alimenteazæ din plin reflecflia. Dar nu cumva Lamprecht øi, de asemenea, probabilWarburg au presupus chiar ceea ce voiau sæ demonstreze, dacæ credeau cæ desenul unui copil era o redareexactæ a imaginii sale mentale despre fulger? O introspecflie rapidæ væ va face suspectæ o asemenea concluzieconvenabilæ. Cel puflin, propria mea imagine mentalæ atunci cînd aud rostit cuvîntul „fulger“ e, deopotrivæ, intensæøi vagæ. Aø putea-o la fel de puflin fixa printr-un desen pe cît aø putea-o descrie. Nu e cu mult mai probabilcæ miturile tribale au influenflat desenul bæiatului decît cæ desenul reflecta imaginea sa mentalæ?Mæ tem cæ vefli fi început de-acum sæ credefli cæ „venii aici pe Warburg sæ-l îngrop, nu slavæ sæ-i aduc“. 14 Darpromit cæ, pînæ la sfîrøitul prelegerii, vom fi ajuns la un teren mult mai ferm.Haidefli sæ ne miøcæm de la ceea ce considera Warburg a fi scopul studiilor de istoria artei, încæ nescrisa „psihologieistoricæ a expresiei umane“, øi sæ ne îndreptæm spre critica metodologicæ pe care o formuleazæ:„Adoptînd fie o poziflie excesiv de materialistæ, fie una excesiv de misticæ“, citim, „tînæra noastræ disciplinæ îøiblocheazæ propria vedere panoramicæ asupra istoriei. Ea bîjbîie cætre o teorie evoluflionistæ proprie, situatæ undevaîntre schematismele istoriei politice øi credinfla dogmaticæ în geniu.“ Bænuiesc cæ era schematismul periodizæriipolitice în funcflie de dinastii sau conducætori cel pe care îl gæsea Warburg excesiv de materialist, considerînd totodatæcredinfla dogmaticæ în geniu prea misticæ pentru a da vreun rezultat. El opune acestor abordæri inadecvatepe a sa proprie, într-o frazæ lungæ, cæreia trebuie sæ-i dau din nou citire în întregime:În încercarea de-a descifra frescele din Palazzo Schifanoia din Ferrara, nædæjduiesc sæ fi arætat în ce fel o analizæiconologicæ ce se poate desfæøura liber, færæ sæ se teamæ de frontiere, øi care poate trata lumile anticæ,medievalæ øi modernæ ca pe o unitate istoricæ coerentæ – o analizæ care poate scruta chiar pe cea mai puræøi pe cea mai utilitaræ dintre arte ca documente echivalente ale expresiei –, în ce fel o asemenea metodæ,stræduindu-se sæ lumineze o singuræ obscuritate, poate arunca o luminæ asupra marilor øi universalelor proceseevolutive în întreaga lor interconexiune.Observafli cæ ni se spune încæ o datæ cæ putem pune în luminæ „marile øi universalele procese evolutive“ dacænu flinem seama de diviziunile istorice actuale dintre „lumile anticæ, medievalæ øi modernæ“ øi, de asemenea,dacæ nu flinem seama de dogma ce consideræ operele de artæ ca produse ale geniului, dar privim cele mai utilitareartefacte ca „documente echivalente ale expresiei“. 15 Expresie a ce? Cu siguranflæ a „procesului universalevolutiv“, pe care istoria artei l-a exclus pînæ acum din orizontul sæu. În realitate, ceea ce-l preocupa în prelegereasa, o aminteøte publicului, e o problemæ nouæ, pe care vrea s-o formuleze dupæ cum urmeazæ: „În ce mæsuræpoate fi privitæ mutaflia stilisticæ în prezentarea fiinflelor umane din arta italianæ ca fæcînd parte dintr-un procesinternaflional al racordærii dialectice cu imagistica supraviefluitoare a culturii pægîne mediteraneene orientale?“„Racordare dialecticæ [dialectical engagement]“ e termenul prin care dl Britt a ales sæ traducæ „Auseinandersetzungsprozess“al lui Warburg. O alegere ingenioasæ, însæ una care nu e uøor de înfleles.Poate ar trebui sæ mæ întorc aici la o traducere mai veche fæcutæ de Peter Wortsman într-o antologie publicatæde Gert Schiff în 1988, care vorbeøte de „un proces condiflionat internaflional al desprinderii de concepfliilepicturale supraviefluitoare din cultura pægînæ a popoarelor mediteraneene orientale“. 16Dacæ-l citesc corect pe Warburg, el spera sæ fi explicat mutaflia stilisticæ suferitæ de reprezentarea corpurilorumane în arta italianæ – realizare a lui Rafael øi a altor maeøtri – oarecum ca rezultatul unei reacflii faflæ de imagisticasupraviefluitoare din culturile pægîne mediteraneene orientale. 17Warburg a pus ceea ce se numeøte o întrebare „retoricæ“ øi putem vedea cæ, ræspunzîndu-i afirmativ, a ajuns laconcluzia cæ, într-adevær, tradiflia pervertitæ provenitæ din Orient, exemplificatæ de imagistica astrologicæ a frescelordin Palazzo Schifanoia, a fost cea care l-a impulsionat pe artistul Renaøterii aflate la apogeu – Rafael sau Peruzzi– sæ cerceteze adeværata sursæ a frumuseflii clasice atunci cînd reda mitologia. Poate fi o concluzie surprinzætoare,însæ cæ ea a însemnat mult pentru Warburg transpare din faptul cæ o repetæ în ultimul paragraf: „Uimirea pe careo resimflim în fafla faptului inexplicabil al realizærii artistice supreme poate doar sæ creascæ odatæ cu înflelegereafaptului cæ geniul e, deopotrivæ, un har øi [aøa cum traduce dl Britt] o energie dialecticæ conøtientæ“.19