Descarcă revista în format PDF - idea

versodominante, fiind important tocmai pentru refuzul principial de a reduceo problemæ la cadrele reprezentærii sale.Din multiple motive, nu în ultimul rînd datoritæ pretenfliei sale conceptualede absorbflie sau epuizare a sensului øi a tendinflei corelative de abandonarea rezistenflelor singulare øi întoarcere la un „punct de vedere alcapitalului“, totalitatea nu a fost însæ cel mai popular concept operativ îngîndirea criticæ occidentalæ. Ca urmare, filosofia criticæ s-a întors, începînddin anii 1960, la încercæri de rearticulare a speranflei tocmai prin evadareadin logica totalitæflilor, însæ tot în „direcflia“ orientativæ a imanenflei, „înspre“exterior: „la pensée du dehors“ la Foucault (prin Blanchot) øi Deleuze,„transversalitatea“ la Guattari, conceptele de „à venir“ øi „mesianicitatefæræ mesianism“ la Derrida. Cele mai populare instanfle ale acestei orientærisînt „sublimul“ la Lyotard (respectiv „dezgustul“ la Menninghaus) øimai ales mulflimea interminabilæ de concepte pentru incursiuni timide „dincolo“,din repertoriul postmodernitæflii: „transgresiunea“, „inefabilul“,„imprezentabilul“, „neobiønuitul“, „marginalul“, „hibridul“, „postumanul“,„virtualul“ ori chiar „alternativul“, „darul“, „melancolia“ etc.În ciuda complexitæflii teoretice indiscutabile asociate cu aceste concepteøi a capacitæflii lor infinite de mediere, eficienfla politicæ a incursiunilorrespective e îndoielnicæ, chiar la nivelul practicii teoretice øi instituflionale.Aceastæ proliferare conceptualæ dæ naøtere unor lumi teoretice, adicæinflafliei speculative din poziflii ale privilegiului, mai degrabæ decît cercetæriiteoretice propriu-zise, din puncte ale conflictului øi/sau rezistenflei. Lacapæt de linie, putem împrumuta remarca ræutæcioasæ a lui Lukács despremarile expediflii intelectuale din „Grand Hotel Abiss“, 8 doar cæ în postmodernismøi abisul e mai puflin adînc. În locul deschiderii permanente,propusæ de Lyotard, cætre contestæri ale modelelor stabilite ale rafliunii,anunflul iniflial al pierderii încrederii în marile narafliuni ale modernitæfliioccidentale a fost urmat în practica postmodernitæflii de o orgie pur discursivæøi instituirea unei simple schimbæri hegemonice în interiorul mediiloracademice occidentale. 9 Acest fenomen a avut loc cu atît mai multîn parcelele emancipatoare ale militantismului internaflionalist pentru drepturileomului, ale feminismului hegemonic liberal øi ale unei mari pærflia teoriei postcoloniale øi postrasiale. Astfel de practici øi discursuri au delegitimatpretenflia eliberatoare a vocilor apærute simultan în miøcæri popularede democraflie radicalæ, în teoria criticæ a rasei, teoria queer øifeminismul radical, inclusiv cel marxist. Se poate spune cæ vocea dominantæpostmodernæ a însoflit enunflurile emancipatoare cu asumareapracticæ a unei poziflii conservatoare de platou, øi anume unul situat laapogeul modernitæflii occidentale, ca un fel de loc comun al tuturor deconstrucfliilorposibile (spre oroarea lui Derrida). Acest platou eurocentratconstituie locul gîndirii postmoderne antiteleologice, cæreia îicorespunde tocmai asumarea implicitæ a unui telos, a unui sfîrøit totalizatorca principiu practic al castrærii generalizate a Celuilalt, ca interdicfliea priori a altor începuturi, sub ameninflarea esenflialismului øi a repetifliei.Cu alte cuvinte, la apogeul gîndirii critice occidentale, întîlnim o rafinareøi intensificare a ceea ce sociologul peruan Aníbal Quijano a numit colonialitateacunoaøterii. 10 Printr-o miøcare corelativæ trecerii de la rasismulindicativ la rasismul arasial, colonialitatea cunoaøterii a fæcut, prin postmodernism(øi grosso modo postcolonialism), trecerea de la colonialismla neocolonialism. De la modul proiecfliei imperialiste, brutale, a modernitæfliioccidentale asupra tuturor geografiilor, pieilor øi culturilor, dela ignorarea øi reducerea la nonexistenflæ a acestora, s-a trecut la autolegitimareprin integrarea/încadrarea øi aproprierea sistematicæ a unorvoci øi evoluflii externe, noneurocentrate, ca fetiøuri selecte ale unuiprezent anistoric, neutralizat politic øi færæ pretenflii reale de turnuræ epistemicæori eliberare politicæ. Simptomatic, tocmai în cazurile recunoaøteriiimportanflei unei poziflii exterioare Occidentului, e refuzul practic,sistematic, al comparativisticii non-eurocentrate: adeværul ræmîne „al lor“,o realitate pur culturalæ, cu valoare dobînditæ prin simplul act al expunerii,în economia politicæ a spafliilor posibile ale expozifliei øi publicærii.La nivel filosofic, eurocentrismul acestei forme a gîndirii critice depindede o limitare a concepfliei postmoderne despre realitate: astfel, Celælaltdevine cel mult „ca noi“ (øi nu invers), periferia ræmîne periferie (nu condiflieglobalæ; definitæ doar de oprimare), eliberarea ræmîne la nivelul mæøtii(nu al pielii). Ca urmare, incursiunile„dincolo“, în sensurileøi identitæflile „slabe“, nontotalitare,se petrec ca un fel deturism cognitiv, cu condiflia întoarceriipe acelaøi continent. 11Pretenflia criticæ de slæbire a e-senflialitæflii se transformæ în acea„fricæ de totalizare“ care poatefi observatæ în cele mai multepolitici radicale, filosofie criticæ øipractici artistice recente, inclusivîn concepflia cæ alternativele la capitalism nu trebuie sæ constituie laolaltæo totalitate, nici la nivel teoretic, nici istoric, øi cu atît mai puflin politic.Postulatul antiesenflialist conform cæruia lumea alternativelor noncapitalistenu trebuie sæ aibæ unitate sistemicæ nu face decît sæ întæreascæ presupozifliaimplicitæ a totalitæflii implacabile a capitalismului.O crizæ a materialismuluiExistæ, aøadar, un spafliu epistemic comun, subîntins de aceastæ tensiunenerezolvatæ, în teoria criticæ, între micile incursiuni postmoderne „dincolo“de modele dominante, monumentalitatea totalitæflii imanente øividul postmetafizic al praxisului? Nu întîmplætor are loc în prezent unreviriment binemeritat al teoriei lui Althusser, øi anume nu al celei scientiste,ci al lui Althusser ca gînditor revizionist al totalitæflii nonteleologice,al „supradeterminærii“ øi „problematicului“, al „conceptului practic“øi al „ideologiei ca realitate materialæ“ – concepte ce au puterea de a mediacele trei alternative radicale. În prezent, spafliul comun al acestora nupoate fi definit decît tocmai ca problemæ, fundamental deschisæ munciiteoretice øi practice. Vidul postmetafizic al dialecticii negative corespundeunei realitæfli imposibile; viziunea totalitæflii – unei realitæfli închise,iar gîndirea postmodernæ a exterioritæflii – unei realitæfli derivate. Întoate cele trei instanfle, precum în celebra criticæ a lui Brecht a naturalismuluifotografic, realismul teoriei critice e bazat fie pe senzaflia, fie pepierderea efectivæ a realitæflii.În acest sens, limitele teoriei critice actuale pot fi înflelese ca o crizæ agîndirii materialiste, într-un moment istoric în care impasul global al capitalismuluicoincide cu tendinfla de blocare a repertoriului epistemic al gîndirii163