Descarcă revista în format PDF - idea

tica istoricæ“ a lui Spitzer, în care istoria unui cuvînt devine atît istoria unei culturi, cît øi configurare a problemeisale vitale specifice; sau, pentru a pricepe în ce mod a înfleles el studiul tradifliei imaginii, ar trebui sæ negîndim la revoluflia pe care paleografia a cunoscut-o datoritæ lui Ludwig Traube, pe care Warburg îl numea „Marele-Maestru a Ordinului noastru“, øi care a øtiut întotdeauna cum sæ extragæ din erorile copiøtilor øi din influenflelecaligrafice descoperiri decisive pentru istoria culturii. 14Aceeaøi temæ a „vieflii postume“ 15 a civilizafliei pægîne, care defineøte una dintre principalele linii de forflæ ale meditaflieilui Warburg, are sens numai dacæ este inseratæ în acest orizont mai amplu, în care solufliile stilistice øi formaleadoptate de-a lungul timpului de artiøti se prezintæ ca decizii etice care definesc poziflia indivizilor øi a unei epociîn funcflie de moøtenirea trecutului øi unde interpretarea problemei istorice devine, în acelaøi timp, o „diagnozæ“a omului occidental în lupta sa pentru însænætoøirea propriilor contradicflii øi pentru gæsirea, între vechiøi nou, a propriei locuiri vitale.Dacæ Warburg poate prezenta problema Nachleben des Heidentums [vieflii postume a pægînismului] drept însæøiproblema supremæ a cercetætorului 16 , aceasta se întîmplæ deoarece el a înfleles, cu o surprinzætoare intuiflie antropologicæ,cæ „transmiterea øi supraviefluirea“ este problema centralæ a unei societæfli „calde“ precum cea occidentalæ,atît de obsedatæ de istorie, din care vrea sæ facæ motorul propriei dezvoltæri. 17 Încæ o datæ, metoda øi conceptelelui Warburg se lumineazæ dacæ le comparæm cu ideile care l-au ghidat pe Spitzer în cercetærile sale asupra semanticiiistorice, ce l-au condus la accentuarea caracterului simultan „conservator“ øi „progresist“ al tradifliei noastreculturale, în care (dupæ cum se observæ în singulara continuitate a patrimoniului semantic al limbilor europenemoderne, esenflialmente greco-romano-iudeo-creøtin) schimbærile în aparenflæ mari sînt întotdeauna conectateîntr-un mod sau altul cu moøtenirea trecutului.Din aceastæ perspectivæ, în care cultura e væzutæ mereu ca un proces de Nachleben, adicæ de transmitere,receptare øi polarizare, devine clar de ce Warburg trebuia sæ-øi concentreze fatalmente atenflia asupra problemeisimbolurilor øi a vieflii lor în memoria socialæ.Gombrich a demonstrat influenfla pe care au exercitat-o asupra lui teoriile unui elev al lui Hering, Richard Semon,a cærui carte despre Mneme o cumpærase în 1908. Potrivit lui Semon,memoria nu e o proprietate a conøtiinflei, ci calitatea ce deosebeøte viul de materia neorganicæ. Aceastaeste capacitatea de a reacfliona faflæ de un eveniment de-a lungul timpului; adicæ o formæ de conservareøi transmitere a energiei necunoscutæ lumii fizice. Orice eveniment ce acflioneazæ asupra materiei vii lasæasupra acesteia o urmæ, pe care Semon o numeøte engramæ. Energia potenflialæ conservatæ în aceastæ engramæpoate, în circumstanfle determinate, sæ fie reactivatæ øi descærcatæ, caz în care spunem cæ organismul acflioneazæîntr-un anume fel pentru cæ îøi aminteøte evenimentul precedent. 18Simbolul, imaginea joacæ pentru Warburg aceeaøi funcflie pe care, dupæ Semon, o joacæ engrama în sistemulnervos central al individului: în ea se cristalizeazæ o încærcæturæ energeticæ øi o experienflæ emotivæ care supraviefluieøteprecum o moøtenire transmisæ de memoria socialæ øi care, asemeni electricitæflii condensate într-obutelie de Leyda, devine efectivæ, prin contactul cu „voinfla selectivæ“ a unei epoci determinate. Din acest motivWarburg vorbeøte adesea despre simboluri ca despre „dinamograme“, ce sînt transmise artiøtilor într-o starede tensiune maximæ, dar nu sînt polarizate în încærcætura lor electricæ, activæ sau pasivæ, negativæ sau pozitivæ,însæ a cæror polarizare, la întîlnirea cu o epocæ nouæ øi cu nevoile ei vitale, poate duce la o ræsturnare completæa înflelesului. 19 Pentru el, atitudinea artiøtilor faflæ de imaginile moøtenite din tradiflie nu putea fi gînditæ nicicumîn termeni de alegere esteticæ, øi cu atît mai puflin în cei ai unei recepflii neutre: era vorba, mai degrabæ,de o confruntare, mortalæ sau vitalæ, în funcflie de caz, cu teribilele energii care s-au fixat în acele imagini, ceconflineau în ele însele posibilitatea de a-l face pe om sæ regreseze într-o sterilæ supunere sau sæ-l orientezepe drumul salværii øi cunoaøterii. Iar aceasta, pentru el, era adeværat nu numai pentru artiøtii care, asemeni luiDürer, au umanizat, polarizînd-o, frica superstiflioasæ de Saturn în emblema contemplærii intelectuale 20 , ci øi pentruistoric øi cercetætor, pe care Warburg îi concepe asemeni unor seismografe sensibile care reacflioneazæ latremurul unor cutremure îndepærtate sau ca pe niøte „necromanfli“ care, pe deplin conøtienfli, evocæ spectrelecare îi ameninflæ. 21Pentru el, simbolul aparflinea deci unei sfere intermediare între conøtiinflæ øi reacflie primitivæ øi purta în sine atîtposibilitatea regresiunii, cît øi pe cea a unei cunoaøteri mai înalte: acesta e un Zwischenraum, un „interval“, unsoi de pæmînt al nimænui în centrul umanului; øi la fel cum creaflia øi desfætarea artei cheamæ fuziunea între douæ26