Descarcă revista în format PDF - idea

arhivasonalæ pe care o avusese cu treizeci de ani înainte øi care trebuie sæ fi læsat o urmæ foarte profundæ în memoriasa. În 1895, pe cînd încæ nu avea treizeci de ani, în timpul unei cælætorii în America de Nord, el a petrecutcîteva luni printre indienii pueblo øi navajo din New Mexico. Întîlnirea cu cultura primitivæ americanæ (în carefusese introdus de Cyrus Adler, Frank Hamilton Cushing, James Mooney øi Franz Boas) l-a îndepærtat definitivde ideea unei istorii a artei ca disciplinæ specializatæ, confirmîndu-i pærerile asupra unui subiect la care reflectaseîndelung, în timp ce participa la Bonn la cursurile lui Usener øi Lamprecht. Usener (pe care Pasquali l-adefinit odatæ ca „filologul cel mai bogat în idei printre marii germani ai celei de a doua jumætæfli a secolului alXIX-lea“ 7 ) i-a îndreptat atenflia asupra unui cercetætor italian, Tito Vignoli, care, în cartea sa Mit øi øtiinflæ 8 , a susflinutnecesitatea unei abordæri care combinæ antropologia, etnologia, mitologia, psihologia øi biologia în studiul problemeloromului. Pasajele cærflii lui Vignoli care conflin aceste afirmaflii sînt puternic subliniate de Warburg. În timpulsejurului american, acest interes tineresc devine o decizie atît de fermæ, încît se poate spune cæ toatæ operade „istoric al artei“ a lui Warburg, inclusiv celebra bibliotecæ pe care a început sæ o compunæ în 1886 9 , are sensnumai dacæ o înflelegem ca pe un efort unificat, împlinit prin øi dincolo de istoria artei, direcflionat cætre o øtiinflæmai amplæ, pentru care nu a reuøit sæ gæseascæ un nume definitiv, dar la a cærei configurare a muncit cu tenacitatepînæ la moarte. În notele pentru conferinfla din Kreuzlingen despre ritualul øarpelui, el defineøte astfel scopulbibliotecii sale drept „o colecflie de documente ce se referæ la psihologia expresiei umane“. 10 În aceleaøinote, el îøi reafirmæ aversiunea faflæ de o abordare formalæ a imaginii, deoarece ar fi „lipsitæ de înflelegere faflæde necesitatea ei biologicæ ca produs între religie øi practica artisticæ“. 11 Aceastæ situare a imaginii, între religieøi artæ, e importantæ pentru delimitarea orizontului cercetærii sale: obiectul acesteia e mai mult imaginea decîtopera de artæ, iar asta îl aøazæ decisiv în afara frontierelor esteticii. Deja în 1912, în concluzia conferinflei saledespre Artæ italianæ øi astrologie internaflionalæ în Palazzo Schifanoia din Ferrara, el invitæ la „o lærgire metodologicæa frontierelor tematice øi geografice“ ale istoriei artei:Categorii inadecvate ale unei teorii evoluflioniste generale au împiedicat pînæ acum istoria artei sæ punæ propriulsæu material la dispoziflia „psihologiei istorice a expresiei umane“, care pînæ acum nu a fost cu adeværatscrisæ. 12 Tînæra noastræ disciplinæ îøi obstrucflioneazæ perspectiva istoricæ universalæ printr-o pozifliefundamentalæ fie prea materialistæ, fie prea misticæ. Bîjbîind, ea încearcæ sæ-øi gæseascæ propria teorie a dezvoltæriiprintre schematismele istoriei politice øi teoriile privind geniul. Prin metoda încercærii mele de interpretarea frescelor din Palazzo Schifanoia sper sæ fi arætat cæ o analizæ iconologicæ care nu se lasæ intimidatæde un respect exagerat faflæ de frontiere øi consideræ Antichitatea, Evul Mediu øi perioada modernæ ca peo epocæ legatæ, øi interogheazæ în plus operele artei autonome øi ale artei aplicate, în mæsura în care sîntambele, cu drepturi egale, documente ale expresiei, sper sæ fi arætat deci cæ aceastæ metodæ, încercînd sælumineze cu grijæ o singuræ obscuritate, lumineazæ marile momente ale dezvoltærii generale în conexiunealor. Sînt mai puflin interesat de o soluflie elegantæ, cît de explicarea unei noi probleme pe care aø vreas-o formulez în urmætorul mod: „În ce mæsuræ apariflia transformærii stilistice a figurii umane în arta italianæpoate fi consideratæ ca rezultat al unei confruntæri, fundamentatæ internaflional, cu conceptele figurativesupraviefluitoare aparflinînd civilizafliei pægîne a popoarelor mediteraneene orientale?“ Stupoarea entuziastæîn fafla incomprehensibilului eveniment al genialitæflii artistice va putea fi simflitæ cu o vigoare mai marecînd vom recunoaøte cæ geniul este har øi în acelaøi timp capacitate conøtientæ de a se implica într-un reciproca da øi a avea. Mæreflul stil nou pe care ni l-a dat geniul artistic italian era înrædæcinat în voinfla socialæde a elibera umanitatea greacæ de „practica“ medievalæ, oriental-latinæ. Cu aceastæ voinflæ de a restaura Antichitatea,„bunul european“ începe lupta sa pentru iluminare în acea epocæ de migræri internaflionale ale imaginilorpe care noi – într-un mod puflin cam mistic – o numim epoca Renaøterii. 13E important sæ remarcæm cæ aceste consideraflii sînt conflinute chiar în conferinfla în care el îøi expune una dintrecele mai celebre descoperiri iconografice, anume identificarea subiectului ansamblului median din frescelePalatului Schifanoia pe baza figurilor decanilor descrise de Abu Ma’shar în Introductorium maius. În mîinile luiWarburg, iconografia nu este niciodatæ un scop în sine (øi despre el se poate spune acelaøi lucru pe care îl spuneaKraus despre artist, cæ øtie sæ transforme soluflia într-o enigmæ), ci tinde mereu, dincolo de identificarea unuisubiect øi a surselor lui, cætre configurarea unei probleme care e în acelaøi timp istoricæ øi eticæ, din perspectivape care el a definit-o odatæ ca „un diagnostic al omului occidental“. Transfigurarea metodei iconograficeîn mîinile lui Warburg reaminteøte astfel îndeaproape de transfigurarea imediatæ a metodei lexicografice în „seman-25