nattara. La asamblajul deja familiar, muncitori-corp-grafie, se adaugæ însæ un nou instrument,maøina de scris. Cum te-ai descurcat cu asta?√ În primul rînd, maøina de scris a funcflionat ca un fel de protecflie. Am fost dinnou privilegiatæ: am putut sæ mæ diferenfliez de ceilalfli. Pe de altæ parte, m-a ajutatsæ scap de un sentiment progresiv de alienare resimflit pe durata performance-ului.Opt ore pe zi, timp de øapte zile: am fost un navetist, cælætoream încontinuu de lastaflia Roma Termini (gara principalæ din Roma) la o staflie îndepærtatæ într-un cartier,Tor Pignattara. Mæ urcam øi coboram, iar øi iar, cælætorind dus-întors. Am vrutsæ obflin o corespondenflæ între timpul fizic petrecut în acest tren øi un flux continuual scrierii. Am strîns øi am îmbinat gînduri în mintea mea cu fragmente de conversafliiauzite în tren, cuvinte din ziare citite de oamenii de lîngæ mine, pærfli ale corpurilorvenind øi plecînd, scriam despre pozifliile oamenilor, despre chipuri, mîini øi mirosuri,despre propria mea stare de greaflæ øi pierderea mea de timp, despre aøteptareasfîrøitului zilei de muncæ øi despre conversafliile purtate cu oamenii interesaflide ceea ce fæceam acolo. Scriam de asemenea despre ceea ce fæceam, reflecflii despreregulile unui performance, despre ce poate sau nu sæ facæ un performer, despreun spafliu public reprodus într-un spafliu închis.¬ Astfel, iaræøi, væd scrierea operînd ca un remediu compensator. Începe prin a înregistrace e în jur øi apoi, ca sæ zic aøa, dæ frîu liber gîndirii.√ Vezi, cælætorind înainte øi-napoi, zi de zi, toatæ viafla ta poate deveni un ritual. Ritualurilesînt într-adevær repetiflii ale evenimentelor trecute. Însæ cred cæ maøina de scrisa introdus o diferenflæ, prin iniflierea unui alt ritual, ritualul meu personal. Urcam în tren,desch<strong>idea</strong>m geanta, aøezam maøina, scriam, ræsuceam rola, decuplam carul, aøezamfoaia de hîrtie, scriam, scriam, scriam, înch<strong>idea</strong>m geanta. Maøina de scris a devenitoperatorul principal, întrucît am dorit sæ am un rezultat în scris în timp ce realizamperformance-ul. Nu puteam transporta o imprimantæ cu mine øi nu puteam sæ scriude mînæ: dactilografia e diferitæ de caligrafie ori de scrierea la computer fiindcæ nu poflischimba nimic din ceea ce ai scris. A fost prima datæ cînd am utilizat o maøinæ de scrisøi mi-am putut permite luxul de a comite erori în timp ce bæteam la maøinæ. Dinmoment ce mæ aflam într-un tren în miøcare, multe imperfecfliuni s-au adæugat acelorgreøeli. Mi-a fæcut plæcere sæ lucrez cu aceste defecte, cu aceste întreruperi øi imperfecfliuniincontrolabile: deseori cerneala se termina, brusc maøina nu mai funcfliona,cæzînd, de exemplu, datoritæ miøcærilor trenului ori, chiar în cuprinsul celor 45 de paginice au rezultat, spafliile în scriere au fost dictate de viteza øi virajele trenului. Øi maiera zgomotul maøinii, un fel de muzicæ pe care o maøinæ o produce, øi din nou aapærut ideea unei partituri. Produceam semne øi un fel de muzicæ.¬ Hai sæ reconstituim imaginea asta: printre cei 35.000 de oameni cælætorind zilnicîn acest tren, în drumul lor cætre muncæ, este un artist cu o maøinæ de scris, carepare sæ fi aterizat acolo dintr-un alt secol... Asta trebuie sæ fi stîrnit ceva nedumerire...√ Am folosit o maøinæ de scris Olivetti din 1978, un model folosit de jurnaliøtiicare fæceau investigaflii de teren. Cu siguranflæ, asta are øi o anumitæ încærcæturæ esteticæøi istoricæ øi am vrut sæ creez cu ajutorul ei o deplasare – utilizînd ceva ce nu edin zilele noastre: în caz contrar, aø fi fost doar o femeie cu un computer în tren.Am vrut sæ mæ diferenfliez într-un mod subtil de ceilalfli. Sînt extrem de sensibilæ laideea intrusului a lui Jean-Luc Nancy, m-am væzut ca un intrus ce întrerupe fluxurileregulate. În L’Intrus [Intrusul], Nancy scrie cæ „Din moment ce corectitudineamoralæ presupune cæ stræinul e primit prin øtergerea stranietæflii sale odatæ cu trecereapragului, ea nu ne-ar îngædui astfel niciodatæ sæ îl primim. Însæ stræinul insistæøi intræ orice ar fi. Asta este ceea ce nu e uøor de acceptat øi, probabil, nici de conceput“.Prin urmare, pe de-o parte am vrut sæ experimentez aceastæ condiflie a navetistului,pe care o numesc condiflia palindromului. – Un palindrom este un cuvînt oriun vers ce se citeøte la fel într-o direcflie øi în cealaltæ. – Aø spune cæ multiplicamLa Pendolare [The Commuter], 2010, typescript p. 11/45, credit: the artistsame backward or forward – I would say I was multiplying palindromes,several palindromes a day for a whole week, which meansgoing from A to B and from B to A, but neither A nor B, nor the pathbetween them being really important. I was not able to count howmany times I went back and forward. I totally lost the perception ofthe time I spent in there. On the other hand, I was intruding, breakingthe palindrome, I was breaking in, and I was testing people’sreception.¬ Your works seem to take pleasure from this translation of timethrough the means of your own body. And you seem to enjoy pushingthe experiment to the limit.√ Before doing this performance I was reading sociological literatureconcerning the condition of the commuters, and some sociologistsare describing this as a schizophrenic condition. I don’t knowif this was because I read this literature before, but I felt this strongly,not necessary schizophrenia, but a strong feeling of displacementbetween A and B. B, which is work, is the place which you don’t necessarilydesire, but A, which is home, becomes also a place that youdon’t desire. This is valid especially for the foreign women I encounteredin the train: hearing them made me understand that theirwork presupposed taking care of old people, which is always difficult.I spotted signs of absence on people’s faces, they were seeingpeople and objects in the train but really not seeing them, and someof them were so alienated that they just looked at me and weretotally not interested. Since the first day I was just looking all aroundto learn what was going on, and observed that I, myself, was startingto lose interest, just like them: and so, for me, the physical travelbecame rather something like a mental travel.¬ What kind of reactions did you encounter?√ Most of those who got in contact with me remained quite indifferentafter looking puzzled at me, for a while. But then, again, manywere annoyed by the noises I was making. There was even a womanthat started to scream at me because she didn’t want to hear the122
scenapalindromuri, mai multe palindromuri pe zi timp de o sæptæmînæ întreagæ, ceea ceînseamnæ sæ mergi de la A la B øi de la B la A, dar ca nici A øi nici B, øi nici drumuldintre ele sæ nu fie cu adeværat importante. Nu am fost în stare sæ numær de cîteori m-am dus øi am venit pe traseul acela. Am pierdut complet percepflia timpuluipe care l-am petrecut acolo. Pe de altæ parte, eram un intrus, forflîndu-mi intrareaîn palindrom, îmi forflam intrarea øi testam modul de receptare al oamenilor.¬ Lucrærile tale par sæ se bucure de aceastæ traducere a timpului prin intermediulpropriului tæu corp. Øi pare cæ îfli face plæcere sæ duci experimentul la limitæ.√ Înainte de a efectua acest performance, citisem lucræri de sociologie privindcondiflia navetiøtilor, øi unii sociologi descriu asta ca fiind o condiflie schizofrenicæ. Nuøtiu dacæ a fost datoritæ acestor lecturi anterioare, însæ am simflit-o intens, nuneapærat în termeni de schizofrenie, însæ ca un sentiment puternic de dislocare întreA øi B. B, care e muncæ, e locul pe care nu îl doreøti neapærat, dar A, care este acasæ,devine de asemenea un loc pe care nu fli-l doreøti. Acest lucru e valabil mai ales încazul femeilor venite din alte flæri pe care le-am întîlnit în tren: ascultînd ce vorbeau,mi-am dat seama cæ munca lor presupunea îngrijirea vîrstnicilor, care e mereu dificilæ.Am identificat semne ale absenflei pe chipurile oamenilor, ei vedeau oameniøi obiecte în tren, dar nu le vedeau cu adeværat, iar unii dintre ei erau atît de alienafli,încît se uitau pur øi simplu la mine øi erau complet dezinteresafli. Încæ din prima zi,doar privind în jur pentru a înflelege ce se petrece, am observat cæ pînæ øi eu începeamsæ-mi pierd interesul, la fel ca ei: øi astfel, pentru mine, cælætoria fizicæ a devenitmai curînd ceva precum o cælætorie mentalæ.¬ Ce fel de reacflii ai întîlnit?√ Majoritatea celor care au intrat în contact cu mine au ræmas destul de indiferenflidupæ ce mæ priviseræ contrariafli o vreme. Alflii însæ, destul de mulfli, erau iritafli dezgomotele pe care le fæceam. A fost chiar øi o femeie care a început sæ strige la minefiindcæ nu voia sæ audæ zgomotul maøinii. M-a întrebat: „De ce nu ai un birou? Dece stai aici?“ O altæ femeie mi-a cerut sæ înmînez aspirine tuturor pasagerilor øi amfost, totodatæ, acuzatæ de lipsæ de respect faflæ de oameni. Însæ au fost øi oamenicare mi-au vorbit despre cum au folosit ei maøini de scris în trecut. Cum era primadatæ cæ foloseam o maøinæ de scris, un bærbat m-a sfætuit cum sæ o utilizez într-unmod adecvat. Fæceam aøa de mult zgomot fiindcæ nu o utilizam corect, øi el mi-aarætat cum sæ fac mai puflin zgomot. Cu toate acestea, tactica mea a fost sæ nu abordezpe nimeni. Dacæ cineva se hotæra sæ mæ abordeze, ræspundeam. Am încercatøi sentimente de jenæ. Ceea ce scriam era un fel de jurnal, care e privat. Însæ cummæ foloseam de o maøinæ de scris, scrisul meu a devenit public, iar oamenii puteausæ-l citeascæ în timp ce îl dactilografiam. Øi uneori scriam despre ei: documentul deveneaun fel de oglindæ pentru noi.¬ Nancy scrie cæ dacæ intrusul este flinut la o oarecare distanflæ, pe un fel de prag,datoritæ convenfliilor sociale ori pur øi simplu datoritæ corectitudinii politice, prezenflasa acolo accelereazæ, cu toate acestea, o insistenflæ de a fi luat în considerare. De laobraz la obraz nu e doar prezenfla, este øi asumarea conøtientæ a acestei insistenfle.√ De la obraz la obraz a luat naøtere din sentimentul de înstræinare pe care l-amresimflit în tren, de aceea am decis sæ privesc în ochii oamenilor øi sæ încerc o oarecareapropriere. Sæ le ating obrajii cu obrazul meu. Am început sæ studiez obrajiinavetiøtilor, examinîndu-le liniile, pielea, imaginîndu-mi posibilitatea de a-i aborda,imaginînd amestecul de plæcere øi fricæ din timpul actului.¬ De la obraz la obraz opereazæ asupra acestui spafliu privat artificial pe care øi-lcreeazæ oamenii în tren. Oamenii reuøesc mereu sæ construiascæ un spafliu unde sesimt în siguranflæ. Însæ în acest caz, le invadezi zona de siguranflæ øi nu mai ræmînenimic care sæ-i protejeze pe pasageri, la fel cum nu existæ protecflie nici pentru tine,fiindcæ nu pofli anticipa reacfliile.La Macchina che Produce il Tempo [Machine That Produces Time], 2010,frame video, credit: the artistnoise of the machine. She asked me “Why don’t you have an office?Why are you staying here?“ Another woman asked me to hand inaspirins to all the passengers, and I was also accused of showing disrespectto people. But there were also people telling me about howthey used typewriters in the past. Because this was the first timeI was using a typewriter, a man suggested to me how to use it in aproper way. I was doing so much noise because I was not using itproperly, and he showed me how to make less noise. However, mypolicy was not to approach anyone. If someone decided to approachme, I answered. I also experienced embarrassment. What I was writingwas a sort of diary, which is private. But because I was using atypewriter my writing became public, and people could read it asI was typing it. And sometimes I was writing about them: the paperbecame a sort of mirror for us.¬ Nancy writes that if the intruder is placed at some distance, onsome sort of threshold, because of social conventions or simplybecause of political correctness, his presence there speeds up, nevertheless,an insistence to be taken into account. Cheek to Cheek isnot simply presence, it is the conscious taking over of this insistence.√ Cheek to Cheek was born out of the feeling of estrangement thatI felt in the train, that’s why I decided to look in the eyes of peopleand to try a sort of appropriation. To touch their cheeks with mycheek. I started to study the commuter’s cheeks, examining theircurves, their skin, imagining the possibility of approaching them,imagining the mixture of pleasure and fear while doing the action.¬ Cheek to Cheek operates upon this artificial private space thatpeople create in the train. People always manage to construct aspace where they feel safe. But in this case, you invade their circleof safety and there would be nothing protecting passengers, just likethere would be nothing protecting you either, because you cannotcalculate reactions.√ In this kind of train, the private space is always invaded. There isalways a sort of contact, as you can always feel the body of somebody123
- Page 1 and 2:
wartæ + societate / arts + society
- Page 3 and 4:
Aspirafliile celor care ar vrea sæ
- Page 5:
insert 138 Tomáš Svoboda: Ultimul
- Page 8 and 9:
6ei într-un institut, s-a impus ca
- Page 10 and 11:
8l-a condus la formularea unei teor
- Page 12 and 13:
26. Vezi Aby Warburg, „Über Plan
- Page 14 and 15:
Fig. 3. Battle for the Breeches,Nor
- Page 16 and 17:
Note:1. Publicat in Sitzungsbericht
- Page 18 and 19:
Fig. 2. Warburg Institute Archive,
- Page 20 and 21:
Fig. 5 a, b. From Karl Lamprecht,In
- Page 22 and 23:
20Textul pe care îl avea dl Britt
- Page 24 and 25:
Was hat aber die italienische Früh
- Page 26 and 27:
Traducerea în limba românæ a fos
- Page 28 and 29:
tica istoricæ“ a lui Spitzer, î
- Page 30 and 31:
Esenflial pentru o øtiinflæ care
- Page 32 and 33:
tatea nimfei extatice øi a melanco
- Page 34 and 35:
s-a amplificat în tentativa de a
- Page 36 and 37:
galerieLIST OF ERASED EXHIBITIONS20
- Page 38 and 39:
tive, programe discursive, suveniru
- Page 41:
galerie
- Page 49:
galerie
- Page 59:
galerie
- Page 63:
galerie61
- Page 71 and 72:
scenaAceiaøi vechi prieteni:a afir
- Page 73 and 74: scenadespre politica prieteniei øi
- Page 75 and 76: scenaExhibition view, n.b.k., 2011,
- Page 77 and 78: scenaØi într-adevær, aøa cum î
- Page 79 and 80: scenaBethan HuwsBoat, 1983-2011, ex
- Page 81 and 82: scenaPoziflia fostului bloc estic
- Page 83 and 84: scenaMajoritatea artei contemporane
- Page 85 and 86: Interieur at the exhibition Ostalgi
- Page 87 and 88: Nikolay OleynikovRise and Fall, 201
- Page 89 and 90: scenaAnna ZemánkováUntitled, ca.
- Page 91 and 92: scenade a face publicul sæ guste o
- Page 93 and 94: scena(Perspective în arta modernæ
- Page 95 and 96: scenaSanja IvekovićFrom the series
- Page 97 and 98: scenaficiar, ci øi-a mutat conul d
- Page 99 and 100: scena„Eu nu sînt un simplu obser
- Page 101 and 102: G-Series, 2010, courtesy: the artis
- Page 103 and 104: scena√ Desenele pe care le fac s
- Page 105 and 106: scenaStudy for a Memorial #9, 2010,
- Page 107 and 108: scenamult, aducînd un public mixt:
- Page 109 and 110: Women at Work - Washing-up, 2001, f
- Page 111 and 112: scenacuvînt al propozifliei urmæt
- Page 113 and 114: 111
- Page 115 and 116: How Do You want to be Governed?, 20
- Page 117 and 118: scena¬ What value do you give to a
- Page 119 and 120: scenaLa Macchina che Produce il Tem
- Page 121 and 122: scenaLa Pendolare [The Commuter],20
- Page 123: scena√ A fost ceva la risc. Nu cr
- Page 127 and 128: scenaPostspectacolul ca deturnare a
- Page 129 and 130: scenaInauguration of the People’s
- Page 131 and 132: scenaCandidatul la Preøedinflie s-
- Page 133 and 134: scenaThe Presidential Candidate slo
- Page 135 and 136: scena¬ Ce facefli voi este la limi
- Page 137 and 138: scenaAnetta Mona Chiøa & Lucia Tk
- Page 139 and 140: scena- escrocherii (mai ales asupra
- Page 143 and 144: +Bilete la ordin: de la crizæ la b
- Page 145 and 146: +a „realizærii“. Anume, atunci
- Page 147 and 148: +la 300% între 1990 øi 2005, jum
- Page 149 and 150: +controlul Statelor Unite, Japoniei
- Page 151 and 152: +nivelul cæmætarilor, împrumutur
- Page 153 and 154: +rii, ce fusese anterior doar privi
- Page 155 and 156: +În Spania, unde boomul speculafli
- Page 157 and 158: +De exemplu: Sæ rezistæm de aøa
- Page 159 and 160: +Cu toate acestea, credem cæ lupte
- Page 161 and 162: +mulfli oameni færæ loc de muncæ
- Page 163 and 164: versoPentru o teorie criticæa post
- Page 165 and 166: versodominante, fiind important toc
- Page 167 and 168: versoton, dialectica fusese o metod
- Page 169 and 170: versoistorie. E un eveniment situat
- Page 171 and 172: 400117 RO ClujStr. Dorobanflilor, n
- Page 173 and 174: www.ideaeditura.rowww.ideamagazine.