Descarcă revista în format PDF - idea

tatea nimfei extatice øi a melancolicei zeitæfli fluviale. Vom fi cu adeværat fideli învæflæturii lui Warburg dacæ vomøti sæ vedem în gestul dansant al nimfei privirea contemplativæ a zeitæflii øi dacæ vom reuøi sæ înflelegem cæ øicuvîntul ce cîntæ reaminteøte, iar cel ce reaminteøte cîntæ. Øtiinfla care va fi cuprins în gestul sæu conøtiinfla eliberatoarea umanului va merita cu adeværat numele grec de Mnemosyne.Notæ din 1983Acest eseu a fost scris în 1975, dupæ un an de lucru intens în biblioteca de la Warburg Institute. El a fost conceputca primul dintr-o serie de portrete dedicate unor personalitæfli exemplare, fiecare dintre ele reprezentîndo øtiinflæ umanæ. În afaræ de eseul dedicat lui Warburg, doar cel dedicat lui Émile Benveniste øi lingvisticiia fost continuat, deøi nu a fost niciodatæ terminat.La o distanflæ de øapte ani, proiectul unei øtiinfle generale a umanului, care se gæseøte formulat în acest studiu,îi pare autorului încæ valabil, dar cu siguranflæ imposibil de urmat în aceiaøi termeni. Mai mult, deja la finele anilor’60, antropologia øi øtiinflele umane au intrat într-o fazæ de dezvræjire, care ar fi fæcut probabil desuet un astfelde proiect. (Faptul cæ acesta a fost propus din nou în ultimii ani ici øi colo în moduri diverse ca ideal øtiinflificgeneric stæ mærturie doar pentru superficialitatea cu care se trateazæ de obicei în mediul academic nodurileistorice øi politice implicite în problemele cunoaøterii.)Itinerarul lingvisticii, care, deja cu generaflia lui Benveniste, a epuizat marele proiect de secol nouæsprezece algramaticii comparate, poate servi, din aceastæ perspectivæ, ca exemplu. Dacæ, pe de o parte, cu Vocabularulinstitufliilor indo-europene, gramatica comparatæ a ajuns la un vîrf, pe a cærui creastæ pæreau sæ øovæie aceleaøicategorii epistemologice ale disciplinelor istorice, pe de altæ parte, prin teoria enunflærii, øtiinfla limbajului a fostadusæ pe terenul tradiflional al filosofiei. În ambele cazuri, aceasta coincidea cu ciocnirea øtiinflei (aici lingvistica,aceastæ „disciplinæ-pilot“ a øtiinflelor umane) de limitele a cæror recunoaøtere exactæ pærea sæ delimiteze concretcîmpul în care ar fi putut sæ se dezvolte o øtiinflæ generalæ a umanului, sustrasæ neclaritæflii interdisciplinare.Nu e acum cazul øi nu e aici locul pentru a aræta motivele. Ræmîne un fapt cæ ceea ce a avut loc în schimb afost, în ariergardæ, o pliere academicæ pe pozifliile semioticii (mult dincolo de perspectivele indicate de Benvenisteøi chiar de Saussure) øi, în avangardæ, o masivæ întoarcere cætre lingvistica formalizatæ de inspiraflie chomskianæ,a cærei fecundæ aventuræ este încæ în curs, dar în al cærei orizont epistemologic un proiect de genul acestaar fi dificil de propus în aceøti termeni.Pentru a reveni la Warburg, chemat sæ reprezinte, poate antifrazic, istoria artei, ceea ce continuæ sæ aparæactual e gestul ferm prin care considerarea operei de artæ (øi, mai mult, a imaginii) este sustrasæ atît examinæriiconøtiinflei artistului, cît øi celei a structurilor inconøtiente. Chiar øi aici se observæ o analogie cu Benveniste.În timp ce, de fapt, fonologia (øi, pe urmele sale, antropologia lévistraussianæ) s-a deplasat, cu incontestabileavantaje, cætre studiul structurilor inconøtiente, teoria benvenistianæ a enunflærii, investigînd cîmpul subiectuluiøi problema trecerii de la limbaj [lingua] la vorbire [parola], a deschis pentru cercetarea lingvisticæ un domeniude aplicare ce nu putea fi definit corect prin opoziflia conøtient/inconøtient. În acelaøi timp, cercetareacomparatistæ ce a culminat cu Vocabularul oferea rezultate care nu puteau fi apreciate corespunzætor prin opozifliadiacronie/sincronie, istorie/structuræ. La Warburg, tocmai ceea ce ar fi putut apærea ca structuræ arhetipalæinconøtientæ prin excelenflæ – imaginea – se prezenta, în schimb, ca element în mod decisiv istoric, ca însuøilocul activitæflii cognitive umane în confruntarea sa vitalæ cu trecutul. Ceea ce astfel a fost scos la luminæ nuera însæ nici o diacronie, nici o sincronie, ci punctul în care, chiar în fractura acestei opoziflii, se producea subiectuluman.Problema care, din aceastæ perspectivæ, se prezintæ ca imediat prealabilæ oricærei tratæri a gîndirii warburgienee cea – veritabil filosoficæ – a statutului imaginii øi în special a raportului dintre imagine øi cuvînt, dintre imaginaflieøi rafliune, care produsese deja la Kant situaflia aporeticæ a imaginafliei transcendentale. Pentru cæ tocmai imaginea(poate acesta e rodul suprem al gîndirii lui Warburg) este locul în care subiectul se dezbracæ de consistenflapsihosomaticæ miticæ ce îi fusese conferitæ, în fafla unui la fel de mitic obiect, de cætre o teorie a cunoaøterii careera, de fapt, o metafizicæ travestitæ, pentru a-øi regæsi puritatea iniflialæ øi – în sens etimologic – speculativæ. „Nimfa“warburgianæ nu e, la acest nivel, nici un obiect extern, nici o entitate intrapsihicæ, ci figura cea mai claræ a însuøisubiectului istoric. La fel cum atlasul Mnemosyne (care le pare urmaøilor sæi prea banal øi, în ansamblu, plin deidiotisme capricioase) nu este, pentru conøtiinfla cercetætorului, un repertoriu iconografic, ci ceva asemænætorunei oglinzi a lui Narcis. Pentru cei care nu-øi dau seama, el devine de nefolosit sau, mai ræu, apare drept o30