Descarcă revista în format PDF - idea

centralele nucleare øi biotehnologie; ori (b) victoria sectorului financiar, „dezindustrializarea“ finalæ a SUA øiresemnarea universalæ cu un regim al bulelor øi præbuøirilor speculative.Primul pol corespunde unui deznodæmînt ce aminteøte de perioadele precedente de recuperare dupæ „financiarizare“øi speculaflie intensæ, de la „Legea bulei speculative“ din 1720 în Marea Britanie, dupæ præbuøireacorporafliei South Sea Company, ori recursul la aur al burgheziei franceze în urma dezastrului din 1720 al companieiMississippi, øi pînæ la Actul Glass-Steagall, în urma præbuøirii burselor din 1929. E vorba de o revenire lakeynesism, dar cu aspecte „ecologice“ øi færæ state comuniste înarmate nuclear (a cæror existenflæ fusese folositæde muncitorii din SUA øi Europa de Vest ca ameninflare constantæ la adresa capitaliøtilor).Cea de-a doua posibilitate descrie, prin concluzia sa infernalæ, un final care implicæ admiterea amaræ a anticapitalismuluisubconøtient din deviza lui Margaret Thatcher, „Nu existæ alternativæ“, atunci cînd aceasta e aplicatæhegemoniei sectorului financiar în capitalismul neoliberal: piafla e cea mai bunæ (cît timp e singura) cale de alocarea resurselor planetare, chiar dacæ ea duce la un ciclu din ce în ce mai rapid al boomului, speculafliei, præbuøiriiøi recesiunii. E oare posibil ca SUA sæ devinæ la începutul secolului XXI un analog al Marii Britanii de la sfîrøitulsecolului XX, o putere færæ bazæ manufacturieræ øi agricolæ semnificativæ, care abandoneazæ acest sector al munciicætre China øi alte continente cu mînæ de lucru ieftinæ?Cu alte cuvinte, sectorul financiar va fi „naflionalizat“ sau nafliunea va fi „financiarizatæ“ (ori o combinaflie întrecele douæ). Oricare soluflie în parte e la fel de improbabilæ. Dacæ nu va apærea o altæ forflæ care sæ se foloseascæde crizæ pentru a gæsi o cale de ieøire din capitalism, o altæ himeræ a keynesismului va prinde contur, ca încercarede revitalizare a bazei industriale (printr-un mare sector „ecologic“), urmatæ de o nouæ reprizæ de neoliberalismreformat, cu rolul de a relegitima aventurile capitalului financiar. Pe termen scurt, vor fi avansate politicikeynesiene øi „ecologice“ – probabil impulsionate de faptul cæ miøcærile capitalului, færæ de care politicile keynesienenu sînt viabile, sînt limitate în contextul crizei actuale. Va fi implementatæ ceva reglementare øi, cu siguranflæ,dupæ ce se va trece de momentul cel mai profund al crizei, va fi promovatæ resemnarea cu un regim al bulelorøi præbuøirilor.(ii) Muncitorii Statelor Unite ca datorniciKarl Marx, marele analist anticapitalist al secolului XIX, vedea capitalul financiar ca fiind strict legat doar de capitaliøti.În anii 1860, el scria sentenflios: „Dobînda e o relaflie între doi capitaliøti, nu între capitalist øi muncitor“.Cu alte cuvinte, dobînda e venitul plætit unui capitalist finanflist, o consecinflæ a banilor împrumutafli. Cum anumee rambursat împrumutul cu dobîndæ e irelevant. Dobînda e în mod logic independentæ de procesul de producflie(cu toate cæ pentru Marx ea depinde în mod vital de exploatarea muncitorilor, undeva în sistem). Semnificativpentru noi, Marx scrie ca øi cum muncitorii nu ar fi avut deloc acces la împrumuturi øi nu ar fi plætit dobîndæ.Asta e important, întrucît sistemul de credit e un fel de bun comun capitalist, din moment ce el oferæ capitalistului(ori individului ce poate fi considerat capitalist) „controlul absolut asupra capitalului øi proprietæflii altora,în anumite limite, øi, prin asta, controlul asupra muncii altor oameni“. Valoarea detaøatæ de proprietarii sæi devineo resursæ de bun comun care, deøi în abstract, conferæ o putere teribilæ celor care o pot accesa. Aceastæ puterenu trebuia împærtæøitæ cu muncitorii, cel puflin nu în secolul XIX.Marx a anticipat numeroase aspecte din viitorul capitalismului, însæ nu a reuøit sæ prevadæ absorbflia clasei muncitoare,færæ proprietæfli, dar salariatæ, în sistemul financiar. Cînd se referea la datoria muncitorilor, Marx vedeadoar casele de amanet. Cît timp muncitorii nu posedau mai nimic ce ar fi putut fi utilizat ca garanflie pentruîmprumuturi de la instituflii financiare øi nici economii care sæ funcflioneze ca depozite bancare, ei nu au fostniciodatæ jucætori importanfli pentru lumea finanflelor. De fapt, în secolul XIX au apærut numeroase societæflide ajutor reciproc øi cooperative de credit tocmai pentru cæ bæncile øi alte instituflii financiare considerau cæsingurii lor clienfli sînt capitaliøtii (mici øi mari) sau pentru cæ muncitorii erau prea suspicioøi pentru a-øi încredinflaeconomiile cîøtigate cu greu pe mîna capitaliøtilor financiari. Nu mai e cazul acum. Fondurile de pensii alemuncitorilor sînt o sursæ enormæ de capital pentru sistem, iar datoriile lucrætorilor salariafli constituie o mareparte din totalul datoriei SUA (datoria din creditele de consum formeazæ aproape 30% din totalul datoriilorîn SUA). În consecinflæ, cînd vorbim de crizæ financiaræ în secolul XXI, e necesar sæ luæm în consideraflie atîtconflictul dintre clase, cît øi conflictul dintre capitaliøti.Aøa cum s-a indicat øi în secfliunea precedentæ, în cadrul pactulului neoliberal, muncitorii au utilizat sistemul decredit pentru a intra în domeniul veniturilor nonsalariale, adicæ pentru a obfline accesul la bunul comun al valo-150