Descarcă revista în format PDF - idea

scenaPoziflia fostului bloc estic în noile teorii criticeøi în practicile curatoriale recente*Edit AndrásOstalgia, New Museum, New York, 6 iulie – 2 octombrie 2011Sanja Iveković, Sweet Violence [Dulce violenflæ], The Museum of Modern Art,New York, 18 decembrie 2011 – 26 martie 2012Cînd Estul a pæræsit terenulDorinfla de integrare a fostului bloc estic (øi categoric a Ungariei) în scena de artæinternaflionalæ aminteøte de acele formafliuni militare cærora nu li s-a comunicat cæræzboiul a luat sfîrøit. În context artistic, asta înseamnæ pur øi simplu cæ a dispærut dominafliaunui centru, în care se putea integra øi la care trebuia sæ se adapteze odinioaræorice scenæ mai mæruntæ sau mai marginalæ dacæ aspira sæ facæ parte din lumeabunæ a modernitæflii (adicæ din civilizaflia occidentalæ). În zilele noastre, toatæ lumeaøtie cæ în urma fenomenului numit cotituræ postcolonialæ, færîmiflarea centrului a datnaøtere multor focare locale mai mærunte. Cu un drum, au dispærut astfel øi metanarafliunea,respectiv canonul prin care cineva putea cæpæta acces, dacæ nu chiar înlocurile de seamæ, atunci mæcar în templul avantajat øi apærat cu eficacitate al artei.O asemenea busolæ ce garantase o scaræ de valori, împreunæ cu o seamæ de privilegiiaferente, a început sæ se deregleze în fundamentele sale în jurul lui 1989, iar înconstelaflia geopoliticæ de dupæ 11 septembrie (2001, evident) a ajuns sæ-øi piardætoate funcfliile. Locul ei a fost luat de o suitæ de micronarafliuni, care, spre deosebirede edificiul precedent, vertical øi ierarhizat, a început sæ se organizeze într-o reflearegionalæ, transregionalæ, transnaflionalæ øi anapoda, færæ niciun fel de regularitæfli formale.Prin urmare, pînæ øi caracterul special al axei Vest-Est øi-a pierdut rafliunea de afi. Situaflia „privilegiatæ“ øi færæ îndoialæ generatoare de atenflie ce rezulta din faptulde a fi contrapartea „mai puflin dezvoltatæ“ a sinelui occidental, ca un fel de cîmpde proiecflie, nu mai deranjeazæ pe nimeni, întrucît marginalitatea – ca poziflie dediscurs – s-a multiplicat øi ea. Cu alte cuvinte, pe scena artisticæ astfel lærgitæ concureazæpentru atenflie tot felul de poziflii marginale.Credinfla cæ trebuie sæ aøteptæm cu ræbdare sau sæ înlesnim prin acfliuni de PR calumea sæ ne descopere ca pe un fel de diamant neølefuit e o iluzie larg ræspînditæ.Adeværul e mai degrabæ cæ pentru atenflie trebuie muncit. E aproape un loc comuncæ produsul trebuie sæ fie specific, local, cæci nimeni nu mai e interesat astæzi de unprodus mainstream cæruia i s-a adæugat doar o nuanflæ localæ. Cu toate astea, conflinutul,mesajul, lucrul de comunicat trebuie sæ participe totuøi la discursul publicmondial øi, chiar dacæ trebuie s-o facæ de pe poziflii locale, limbajul trebuie sæ fie inteligibiløi pentru cei din exterior. Activitatea de mediere a traducerii culturale, explorareacontextului cultural local nu pot fi însæ evitate. Vorbesc, bineînfleles, de cazul încare vrem sæ fim væzufli øi auzifli.THE EX-EASTERN BLOC’S POSITION IN THE NEW CRITICALTHEORIES AND IN THE RECENT CURATORIAL PRACTICE*Edit AndrásOstalgia, New Museum, New York, 6 July – 2 October 2011Sanja Ivekovic’, Sweet Violence, The Museum of Modern Art,New York, 18 December 2011 – 26 March 2012When the East Was OutThe ex-Eastern bloc’s (and definitely Hungary’s) desire to integratein the international art scene reminds of those military troops whichwere not told that the war was over. In the artistic context this meansthat the domination of the centre, in which any smaller or marginalscene could integrate, and to which it once had to adjust if it wantedto join the modern world which counted (i.e. the Western civilization)simply ceased to exist. For now it is common knowledge that afterthe phenomenon called the postcolonial turn, the disintegration ofthe centre gave rise to many smaller local nuclei. With it the grandnarrative, that is, the canon by which one could gain access, if not toprominent places, then at least to the advantaged and well defendedtemple of art, has disappeared, too. This compass which guaranteeda scale of values, together with a number of related privileges,began to break in its fundaments around 1989, and in the geopoliticalconstellation that came after September 11, 2001 it lost all itsfunctions. The place of the grand narrative was taken by a set ofmicro-narratives which, unlike the precedent construction, whichwas vertical and hierarchical, began to organize itself as a regional,cross-regional, transnational and awry network, with no formal regularities.Therefore, even the special nature of the West-East axis haslost its raison d’être. The “privileged“ and undoubtedly attentiongenerating situation resulting from being the “less developed“ counterpartyto the Western self, as a kind of projection field, does notbother anyone anymore, because marginality – as a position of discourse– has multiplied as well. In other words, all sorts of marginalpositions compete for attention on the art scene thus enlarged.The belief that we must wait patiently or facilitate by PR actions forthe world to discover us as a kind of unpolished diamond is a widespreaddelusion. The truth is that in order to get attention oneshould work for it. It is almost a commonplace that the product mustbe specific, local, because today nobody is interested in a mainstreamproduct, which has only been added some local colour.However, the content, the issue, the message to be communicated,* Fragmente dintr-o versiune preliminaræ a acestui eseu au apærut în maghiaræ în revista Mûértô, 2011/6 øi 2012/2.EDIT ANDRÁS este doctor în istoria artei øi critic de artæ. Este cercetætor principal la Institutul de Cercetæride Istoria Artei al Academiei Maghiare de Øtiinfle. Principalele sale preocupæri vizeazæ tranziflia din cadrul fostuluibloc estic, teorii critice în aplicafliile lor regionale, arta angajatæ social, chestiuni de identitate de gen øi artapublicæ.* Parts of a preliminary version of this essay were published in Hungarianin Mûértô, 2011/6 and 2012/2.EDIT ANDRÁS is a Hungarian art historian and art critic. She is a seniorresearch fellow at the Research Institute of Art History of the HungarianAcademy of Sciences. Her main interests are the transition of the ex-Easternbloc, critical theories applied onto the region, socially engaged artpractices, gender issues and public art.79