stiinte med 3 2011.indd - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Ştiinţe Medicale
17
SĂNĂTATE PUBLICĂ ŞI MANAGEMENT SANITAR
CORELAŢIA DINTRE STRATEGIILE
DE SĂNĂTATE
ŞI ALTE STRATEGII COMUNITARE
_______________________________________
Andrei Usatâi 1 , dr. în medicină,
Ministrul Sănătăţii RM,
Sergiu Popa 1,2 , conf. univ., dr. în medicină,
directorul general interimar al IMSP
Spitalul Clinic Republican,
Petru Cepoida 1 , dr. în medicină,
medic-nefrolog
1
IMSP Spitalul Clinic Republican,
2
USMF “Nicolae Testemiţanu”
Introducere
Abordarea integraţionistă a problemelor de sănătate
este generată de logica dezvoltării strategiilor
de sănătate în contextul integrării europene, fiind
prezentă chiar în primele documente de bază ale Comunităţii
(Tratatul CEEA, Tratatul de la Roma) [1].
Cu timpul, domeniul de aplicare al acestei strategii
a crescut continuu, obţinând un caracter dominant în
politica de sănătate a Uniunii Europene. Abordarea
integraţionistă este expusă în strategia „Health in All
Policies”, fixată în astfel de documente comunitare ca
„Strategia de Sănătate 2007” şi „Programul Comunitar
de Acţiune în Domeniul Sănătăţii (2008-2013)”.
Importanţa acestei strategii este subliniată în continuare
în discuţiile şi decizia finală a Comisiei Europene
privind „Strategia UE 2020”. Abordarea integraţionistă
devine o trăsătură caracteristică a activităţii comunitare
în domeniul sănătăţii.
Material şi metode
Analiza efectuată, precum şi sinteza informaţiei
acumulate s-a desfăşurat în baza cercetării următoarelor
documente internaţionale: „Strategia de Sănătate
2007”, „Programul Comunitar de Acţiune în Domeniul
Sănătăţii (2008-2013)”, „Strategia Uniunii Europene
2020”, Declaraţia „Health in All Policies” de la
Roma (2007), Declaraţia de la Adelaida, 2010. De
asemenea, am utilizat astfel de metode general-ştiinţifice
ca descrierea şi generalizarea.
Rezultate şi discuţii
Conform prevederilor „Strategiei de Sănătate
2007”, abordarea integraţionistă a sănătăţii trebuie să
fie promovată la nivel mondial, fiind inclus în activitatea
OMS. Declaraţia de la Adelaida, 2010 reprezintă
realizarea acestui principiu. Rolul sănătăţii în creşterea
nivelului de viaţă se descrie în felul următor:
adresarea problemelor sănătăţii la politicile din alte
domenii înseamnă un guvern mai eficient, iar un guvern
mai eficient înseamnă creşterea bunăstării [2].
La această conferinţă au participat peste 100 de experţi
în domeniu. Declaraţia de la Adelaida s-a bazat
pe raportul Comisiei OMS despre determinanţii sociali
ai sănătăţii, pe documentele Băncii Mondiale, Forului
Economic Mondial, OECD, UNDP, UN-ECO-
SOC, UNESCO şi ILO. Declaraţia de la Adelaida se
bazează pe un şir de tratate şi declaraţii precedente,
inclusiv: Declaraţia de la Alma-Ata privind Sănătatea
Publică Primară (1978); Carta de la Ottawa privind
Promovarea Sănătăţii (1986) şi conferinţele în acelaşi
domeniu de la Adelaida (1988), Sandswall (1991), Jakarta
(1997) şi Bangcock (2005); Carta de Consensus
privind Evaluarea Impactului asupra Sănătăţii de la
Gothenburg (1999) şi Declaraţia „Health in All Policies”
de la Roma (2007) [2].
Declaraţia de la Adelaida subliniază faptul că evaluarea
altor politici şi strategii privind impactul posibil
asupra stării de sănătate a populaţiei este o cale
importantă de eficientizare a activităţii guvernului şi
a altor autorităţi la nivel local, regional şi naţional.
Realizarea strategiei integraţioniste accentuează necesitatea
unui pact social nou între diferite domenii
de activitate, care va asigura dezvoltarea umană susţinută
şi creşterea echităţii sociale. Primul factor are un
rol-cheie în formarea unui stat competitiv, iar ultimul
este un factor decisiv în realizarea unei coeziuni sociale
înalte. Potenţialul Statului este, în ultimă instanţă,
determinat de potenţialul individual al cetăţenilor lui,
realizat prin colaborarea lor spre binele comun. Realizarea
Declaraţiei de la Adelaida presupune participarea
mai activă a cetăţenilor, ONG-lor şi altor actori ai
societăţii civile în procesul de formulare şi de aplicare
în practică a deciziilor factorilor de guvernare [2].
Din punct de vedere conceptual, Declaraţia de la
Adelaida subliniază că populaţia sănătoasă contribuie
la dezvoltarea economică, socială şi ecologică a
societăţii. Succesul economic este realizat secundar
creşterii productivităţii (efectul productiv) şi calităţii
vieţii (efectul consumativ) în urma creşterii sănătăţii
populaţiei, ceea ce condiţionează lărgirea pieţei
interne. Efectul economic multiplicativ al sănătăţii
ameliorate se realizează şi prin diversificarea cererii
şi propunerii pe piaţă, determinată de calitatea sporită
de viaţă a populaţiei. Mulţi factori determinanţi ai să-