stiinte med 3 2011.indd - Academia de Ştiinţe a Moldovei

310
baza de date medicale „PubMed” prin cuvintele-cheie
“orbital trauma” AND (“x ray” OR radiological
OR roentgenological) cu restricţiile „humans”, „items
with abstracts” şi „review”, care a evidenţiat 18
articole relevante.
Rezultate şi discuţii. Examenul radiologic iniţial
presupune efectuarea radiografiei orbitare de ansamblu
în diferite proiecţii (tabelul 1), precum şi a
radiografiei ascheletice (procedeul Focht), în caz de
suspectare a unui corp străin intraorbitar în camera
anterioară a globului ocular.
Tabelul 1
Proiecţiile utilizate în examenul radiologic orbitar
Proiecţia Structurile anatomice vizualizate
Anteroposterioară
Occipitofrontală
(posterioară)
Laterală
Oblică
Dimensiunile şi forma orbitelor, fisura
orbitară superioară, lamina papyracea,
sinusurile etmoidale şi frontale, sutura
zigomaticofrontală
Antrumul maxilar, acoperişul orbitar,
planşeul orbitar inferior, corpul şi arcul
zigomatice
Sella turcica, apofizele clinoidene, clivusul,
pereţii sinusului frontal, sinusul
sfenoidal
Foramenul nervului optic, fisura orbitară
superioară, fosa lacrimală, celulele
etmoidale
Buletinul AŞM
Pentru localizarea corpului străin se utilizează
radiografia ascheletică 2x6 cm. În casetă se amplasează
2 pelicule radiografice. Portcaseta cu pelicule
reprezintă un produs din aluminiu cu grosimea de
0,5 mm. Marginile trebuie să fie efectuate din ebonită,
deasupra casetei se suprapune un capac metalic,
care previne expunerea timpurie a casetei. În timpul
efectuării clişeului, portcaseta este ţinută de pacientul
însuşi. Înainte de examenul radiologic ochiul afectat
trebuie să fie anesteziat cu picături de dicaină de
0,5%. Radiografia se efectuează cu un tubus îngustat,
cu diametrul de 1,5-2 cm, la o distanţă de 20 cm.
Razele roentgen se îndreaptă prin regiunea temporală,
perpendicular clişeului radiologic prin segmentul
ocular anterior.
În caz de depistare a unui corp străin intraorbitar,
suntem obligaţi să-l localizăm. Cel mai frecvent
se utilizează metoda Comberg-Baltin, care constă în
aplicarea unei proteze din aluminiu, marcat cu repere
punctiforme de plumb, pe segmentul ocular anterior,
care radiografic este văzută ca o umbră fină ce nu împiedică
vizualizarea corpului străin. După poziţionarea
protezei apreciem corectitudinea poziţiei globului
ocular în timpul obţinerii clişeului [1].
Pe clişeul de faţă grosimea inelului protezei trebuie
să fie egală pe toate meridianele. Direcţia razelor
roentgen centrale corespunde cu axa anatomică a globului
ocular. Radiografia se efectuează în poziţia nazomentală,
astfel ca ochiul afectat să fie îndreptat spre
centrul casetei, privirea fiind fixată în timpul investigaţiei.
După radiografia de faţă se determină poziţia
corpului străin: meridianul şi distanţa de la axa anatomică
a globului ocular. Markerii protezei se utilizează
pentru determinarea meridianului, fiind amplasaţi la
orele 3, 6, 9 şi 12.
În timpul efectuării radiografiei bitemporale pacientul
priveşte direct înainte. Planul limbului este determinat
ca o linie care reuneşte markerii protezei, ce
corespund orelor 6 şi 12. Radiografia este considerată
corect efectuată atunci când markerii ce corespund
orelor 3 şi 9 se suprapun. La radiografia bitemporală
se determină axa anatomică a globului ocular şi se
măsoară distanţa la care este plasat corpul străin de la
planul limbului.
Localizarea corpului străin se determină conform
schemelor speciale, care reprezintă schemele frontale
şi sagitale ale globului ocular, imprimate pe o peliculă
transparentă. În examenul radiologic orbitar, efectuat
fără grilă de reflecţie, distanţa focus-film constituie
60 cm. Pentru calculare se utilizează schema obişnuită
(Baltin). În caz de utilizare a grilei de reflecţie, distanţă
focus-film creşte semnificativ peste 1 m şi astfel
schemele de calcul obişnuite sunt înlocuite cu următoarele
şabloane de măsurare: pentru clişeul frontal
diametrul schemei este egal cu 28,6 mm, comparativ
cu 26,4 mm în schema lui Baltin, iar pentru proiecţia
bitemporală – au 26,4 mm, comparativ cu 25,2 mm.
În continuare este aflată distanţa de la corpul străin
până la axa anatomică a globului ocular şi distanţa de
la planul limbului [1].
Astfel, după schemele sus-menţionate a fost diagnosticată
localizarea intra- sau extraoculară a corpului
străin intraorbitar. Se ţine cont de dimensiunile
individuale ale corneei, care variază de la 9,5 mm
până la 13 mm.
În caz de localizare a corpilor străini intraorbitari
în zona de tranziţie, se utilizează metoda Sorokin-
Funstein. Această metodă constă în efectuarea a două
clişee bitemporale, capul pacientului examinat rămânând
nemişcat. Primul clişeu se efectuează atunci
când pacientul priveşte în sus sub un unghi de 30 o -40 o ,
apoi recurgem la al doilea clişeu, pacientul privind în
jos sub un unghi de 30 o -40 o . Pe negatoscop se suprapun
ambele clişee, astfel ca umbrele protezelor să coincidă.
Dacă diferenţa dintre umbrele corpului străin
pe ambele clişee este mai mare de 1-2 mm, atunci
corpul străin este considerat localizat extraocular. În
cazul în care este presupusă localizarea extraoculară,
se repetă suprapunerea clişeelor radiografice, astfel ca
structurile osoase (pereţii orbitari, sinusurile frontale)
să se suprapună. Suprapunerea completă a conturilor